| Home | DonBosco.ro |

 

Lectionarul Roman. Timpul Postului Mare

 

SÂMBĂTĂ - A II-A SĂPTĂMÂNĂ DIN POSTUL MARE

 
       LECTURA I         Domnul va arunca în adâncul mării toate păcatele
                                    noastre.
      
       Citire din cartea profetului Mihea       7,14-15.18-20
 
14      Profetul Mihea a înălţat către Domnul această rugăciune:
       „Doamne, cu toiagul tău fii păstorul poporului tău,
       al turmei care îţi aparţine
       şi care locuieşte singură în pădurea din mijlocul Carmelului,
       ca să pască din nou în Basan şi Galaad,
       ca în zilele de altă dată.
15    Ca în zilele în care a ieşit din Egipt
       îi vei arăta lucruri minunate.
18    Oare mai există vreun dumnezeu ca tine?
       Tu ierţi nelegiuirea
       şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei poporului tău.
       Tu nu ţii veşnic mânie, ci iubeşti îndurarea.
19    Întoarce-te şi îndură-te de noi,
       îndepărtează fărădelegile noastre
       şi aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre.
20    Arată-ţi fidelitatea faţă de Iacob, iar faţă de Abraham iubirea,
       după cum ai promis cu jurământ odinioară părinţilor noştri”.
Cuvântul Domnului

 

       PSALMUL RESPONSORIAL  Ps 102,1-2.3-4.9-10.11-12 (R.: 8a)
      
              R.:          Îndurător şi milostiv este Domnul.
      
1     Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
       şi toată fiinţa mea să laude numele său cel sfânt!
2     Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
       şi nu uita nicicând de darurile lui. R.
      
3     El îţi iartă toate păcatele
       şi te vindecă de orice infirmitate.
4     El îţi scapă viaţa de la pierzare
       şi te încununează cu bunătate şi îndurare. R.
      
9     El nu dojeneşte la nesfârşit,
       nici nu poartă pe veci mânie.
10    El nu răsplăteşte după greşelile noastre,
       nici nu pedepseşte după fărădelegile noastre. R.
      
11    Cât de mare este distanţa de la cer la pământ, tot aşa
       de mare este mila sa faţă de cei care se tem de dânsul.
12    Cât de departe este răsăritul de apus,
       atât de mult îndepărtează de la noi păcatele noastre. R.
      

 
       VERS LA EVANGHELIE         Lc 15,18
                                    Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune:
                                    „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta!”
      
       EVANGHELIA           Acest frate al tău era mort şi a înviat.
      
       Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
       după sfântul Luca  15,1-3.11-32
 
1      În timpul acela,
       văzând cum vameşii şi păcătoşii
       se apropie de Isus, ca să-l asculte,
2     fariseii şi cărturarii cârteau împotriva lui spunând:
       „Acest om se arată prietenos cu cei păcătoşi şi stă la masă cu ei”.
3     Atunci Isus le-a spus această parabolă:
11    „Un om avea doi fii.
12    Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui:
       «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine».
       Şi tatăl le-a împărţit averea.
13    După câteva zile,
       fiul cel mai tânăr a strâns tot ce avea
       şi a plecat într-o ţară îndepărtată,
       unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată.
14    După ce a cheltuit totul,
       a venit o mare foamete în ţara aceea
       şi el a început să ducă lipsă.
15    Atunci s-a dus
       şi s-a aciuat pe lângă unul dintre locuitorii ţării aceleia,
       care l-a trimis la ţarina sa, ca să-i păzească porcii.
16    Acum ar fi fost bucuros să-şi umple stomacul
       cu roşcovele pe care le mâncau porcii,
       dar nici pe acestea nu i le dădea nimeni.
17    Venindu-şi în fire, şi-a zis:
       «Câţi argaţi ai tatălui meu au pâine din belşug,
       iar eu mor aici de foame!
18    Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune:
       Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta;
19    nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
       Primeşte-mă ca pe unul din argaţii tăi».
20    S-a ridicat deci şi s-a dus la tatăl său.
       Pe când era încă departe,
       tatăl său l-a văzut şi l-a cuprins mila,
       i-a alergat în întâmpinare,
       s-a aruncat de gâtul lui
       şi l-a sărutat de nenumărate ori.
21    Fiul i-a zis:
       «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,
       nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău...»
22    Dar tatăl a spus servitorilor săi:
       «Aduceţi repede haina cea mai frumoasă şi îmbrăcaţi-l;
       puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare;
23    aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l,
       să mâncăm şi să ne veselim,
24    căci acest fiu al meu era mort şi a înviat,
       era pierdut şi a fost găsit».
       Şi au început să petreacă.
25    Fiul cel mai mare era la câmp.
       La întoarcere, când s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
26    L-a chemat pe unul dintre servitori şi l-a întrebat ce se întâmplă.
27    Servitorul i-a răspuns:
       «Fratele tău s-a întors,
       iar tatăl tău, pentru că l-a redobândit sănătos şi teafăr,
       a tăiat viţelul cel îngrăşat».
28    Atunci fiul mai mare, cuprins de mânie, nu voia să intre.
       Tatăl său a ieşit să-l înduplece.
29    El însă i-a răspuns tatălui:
       «Iată, eu de atâţia ani îţi slujesc
       şi niciodată nu ţi-am călcat porunca,
       mie însă niciodată nu mi-ai dat măcar un ied,
       ca să petrec cu prietenii mei.
30    Dar când soseşte acest fiu al tău,
       care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate,
       îi tai viţelul cel îngrăşat!»
31    «Fiule, i-a zis, tu întotdeauna eşti cu mine
       şi tot ce-i al meu este şi al tău.
32    Trebuia, aşadar, să petrecem şi să ne veselim,
       pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat,
       era pierdut şi a fost găsit!»”.

Cuvântul Domnului