|
Lectionarul Roman. Timpul Postului Mare
DUMINICA A IV-A DIN POSTUL MARE
- ANUL C -
LECTURA I Poporul lui Dumnezeu, intrând în ţara făgăduită,
sărbătoreşte Paştele.
Citire din cartea lui Iosua 5,9a.10-12
9a În zilele acelea,
Dumnezeu i-a spus lui Iosua:
„Astăzi am îndepărtat de la voi înjosirea îndurată în Egipt”.
10 Israeliţii şi-au aşezat tabăra la Ghilgal
şi au sărbătorit Paştele acolo, în şesul Ierihonului,
în ziua a paisprezecea a lunii, seara.
11 A doua zi de Paşte au mâncat din roadele pământului,
azimă şi boabe fierte.
12 Din ziua aceea, mana a încetat a mai cădea,
de vreme ce mâncau din roadele acelei ţări.
Israeliţii, nemaiavând mană, au mâncat, începând din acel an,
din roadele ţării Canaanului.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 33,2-3.4-5.6-7 (R.: 9a)
R.: Gustaţi şi vedeţi
cât de bun este Domnul!
2 Voi lăuda pe Domnul întotdeauna,
lauda lui va fi fără încetare pe buzele mele.
3 Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei blânzi şi să se bucure. R.
4 Slăviţi pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
5 Când îl caut pe Domnul, el îmi răspunde
şi mă eliberează de tot ce mă înspăimântă. R.
6 Priviţi la Domnul şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu vor avea de ce să se ruşineze.
7 Cel sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a mântuit de toate necazurile sale. R.
LECTURA A II-A Dumnezeu ne-a împăcat cu sine prin Cristos.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul
către Corinteni 5,17-21
17 Fraţilor,
cine se află în Cristos este o făptură nouă;
ce era vechi a trecut, un lucru nou a luat acum fiinţă.
18 Totul vine de la Dumnezeu,
care ne-a împăcat cu sine prin Cristos,
iar nouă ne-a încredinţat misiunea împăcării.
19 Pentru că Dumnezeu era acela care, în Cristos, împăca lumea cu sine,
neţinând seama de păcatele oamenilor,
iar nouă ne-a încredinţat propovăduirea împăcării.
20 Noi suntem trimişi din partea lui Cristos
şi prin noi, de fapt, vă vorbeşte însuşi Dumnezeu.
Vă implorăm deci în numele lui Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21 Căci pe Cristos, care nu a cunoscut păcatul,
pentru noi Dumnezeu l-a făcut una cu păcatul oamenilor,
pentru ca prin el noi să dobândim dreptatea lui Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
VERS LA EVANGHELIE Lc 15,18
Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune:
„Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta!”
EVANGHELIA Acest frate al tău era mort şi a înviat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Luca 15,1-3.11-32
1 În timpul acela,
văzând cum vameşii şi păcătoşii
se apropie de Isus, ca să-l asculte,
2 fariseii şi cărturarii cârteau împotriva lui spunând:
„Acest om se arată prietenos cu cei păcătoşi şi stă la masă cu ei”.
3 Atunci Isus le-a spus această parabolă:
11 „Un om avea doi fii.
12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui:
«Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine».
Şi tatăl le-a împărţit averea.
13 După câteva zile,
fiul cel mai tânăr a strâns tot ce avea
şi a plecat într-o ţară îndepărtată,
unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată.
14 După ce a cheltuit totul,
a venit o mare foamete în ţara aceea
şi el a început să ducă lipsă.
15 Atunci s-a dus
şi s-a aciuat pe lângă unul dintre locuitorii ţării aceleia,
care l-a trimis la ţarina sa, ca să-i păzească porcii.
16 Acum ar fi fost bucuros să-şi umple stomacul
cu roşcovele pe care le mâncau porcii,
dar nici pe acestea nu i le dădea nimeni.
17 Venindu-şi în fire, şi-a zis:
«Câţi argaţi ai tatălui meu au pâine din belşug,
iar eu mor aici de foame!
18 Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune:
Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta;
19 nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
Primeşte-mă ca pe unul din argaţii tăi».
20 S-a ridicat deci şi s-a dus la tatăl său.
Pe când era încă departe,
tatăl său l-a văzut şi l-a cuprins mila,
i-a alergat în întâmpinare,
s-a aruncat de gâtul lui
şi l-a sărutat de nenumărate ori.
21 Fiul i-a zis:
«Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,
nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău...»
22 Dar tatăl a spus servitorilor săi:
«Aduceţi repede haina cea mai frumoasă şi îmbrăcaţi-l;
puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare;
23 aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l,
să mâncăm şi să ne veselim,
24 căci acest fiu al meu era mort şi a înviat,
era pierdut şi a fost găsit».
Şi au început să petreacă.
25 Fiul cel mai mare era la câmp.
La întoarcere, când s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
26 L-a chemat pe unul dintre servitori şi l-a întrebat ce se întâmplă.
27 Servitorul i-a răspuns:
«Fratele tău s-a întors,
iar tatăl tău, pentru că l-a redobândit sănătos şi teafăr,
a tăiat viţelul cel îngrăşat».
28 Atunci fiul mai mare, cuprins de mânie, nu voia să intre.
Tatăl său a ieşit să-l înduplece.
29 El însă i-a răspuns tatălui:
«Iată, eu de atâţia ani îţi slujesc
şi niciodată nu ţi-am călcat porunca,
mie însă niciodată nu mi-ai dat măcar un ied,
ca să petrec cu prietenii mei.
30 Dar când soseşte acest fiu al tău,
care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate,
îi tai viţelul cel îngrăşat!»
31 «Fiule, i-a zis, tu întotdeauna eşti cu mine
şi tot ce-i al meu este şi al tău.
32 Trebuia, aşadar, să petrecem şi să ne veselim,
pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat,
era pierdut şi a fost găsit!»”.
Cuvântul Domnului
Sau, la alegere, pot fi luate toate lecturile de mai sus, de la anul A.
|
|
|
