|
Timpul de peste an. Saptamanile I-XVII. An 1. Lectionarul Roman
SÂMBĂTĂ - A III-A SĂPTĂMÂNĂ DIN TIMPUL DE PESTE AN
LECTURA I Abraham aştepta cetatea,
al cărei arhitect şi constructor este însuşi
Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea către Evrei 11,1-2.8-19
1 Fraţilor,
credinţa este garanţia realităţilor sperate,
dovada lucrurilor pe care nu le vedem.
2 Când Scriptura dă mărturie despre cei vechi,
o face datorită credinţei lor.
8 Datorită credinţei, a ascultat Abraham de chemarea lui Dumnezeu
şi a plecat către o ţară care urma să-i fie dată ca moştenire;
a plecat fără să ştie unde merge.
9 Datorită credinţei, el s-a stabilit ca un străin în ţara promisă,
a trăit într-un cort,
la fel Isaac şi Iacob, moştenitorii aceleiaşi făgăduinţe,
10 căci el aştepta cetatea cu temelii solide,
al cărei arhitect şi constructor este însuşi Dumnezeu.
11 Datorită credinţei chiar şi Sara, deşi era înaintată în vârstă,
a primit puterea de a deveni mamă, pentru că ea se gândise
că Dumnezeu va fi credincios promisiunii făcute.
12 Iată pentru ce, dintr-un singur om, şi acela aproape de moarte,
au putut să se nască aşa de mulţi oameni,
câte stele sunt pe cer şi câte fire de nisip pe malul mării,
încât nimeni nu-i poate număra.
13 Toţi aceştia au murit în credinţă,
fără să fi ajuns la împlinirea promisiunilor,
însă au văzut-o şi au salutat-o de departe,
afirmând că pe pământ erau străini şi călători.
14 Însă, a vorbi în acest fel,
înseamnă a arăta limpede, că ei erau în căutarea unei patrii.
15 Dacă s-ar fi gândit la aceea pe care o părăsiseră,
ar fi avut posibilitatea să se reîntoarcă;
16 de fapt însă ei aspirau către o patrie mai bună, cea din ceruri.
De aceea, Dumnezeu nu i-a oprit să-l invoce ca Dumnezeul lor,
deoarece el le-a pregătit o cetate cerească.
17 Atunci când a fost pus la încercare,
datorită credinţei, Abraham l-a oferit pe Isaac ca jertfă.
El oferea pe fiul său unic, după ce primise promisiunile
18 şi auzise acest cuvânt: „Din Isaac ţi se vor naşte urmaşi,
care-ţi vor purta numele”.
19 El se gândea că Dumnezeu poate să ajungă până acolo,
încât să învie morţii.
Iată pentru ce i-a fost redat fiul, şi acesta era un fapt profetic.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Lc 1,69-70.71-72.73-75 (R.: cf. 68)
R.: Fericit este poporul
care îi aparţine Domnului.
69 El a înălţat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul său,
70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi din vechime: R.
71 să ne mântuiască de duşmanii noştri
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc;
72 ca să-şi arate îndurarea faţă de părinţii noştri
şi să-şi aducă aminte de legământul său cel sfânt, R.
73 de jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru,
că ne va ajuta,
74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri,
să-i slujim fără teamă,
75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui,
în toate zilele vieţii noastre. R.
ALELUIA In 3,16
(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât l-a dat pe Fiul său unul-născut;
cine crede într-însul are viaţa veşnică. (Aleluia)
EVANGHELIA Cine este acesta, că până şi vântul şi marea îl ascultă?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 4,35-41
35 Isus vorbise toată ziua mulţimii în parabole.
Seara a spus ucenicilor săi: „Să trecem pe malul celălalt”.
36 Părăsind mulţimea, l-au luat pe Isus cu ei în barcă aşa cum era
şi alte bărci l-au însoţit.
37 Deodată, s-a iscat o furtună puternică;
valurile loveau barca atât de tare, încât a început să se umple cu apă.
38 Isus dormea în spatele bărcii, pe un căpătâi.
Atunci l-au trezit şi i-au spus:
„Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?”.
39 Trezindu-se, a dojenit vântul şi a spus mării:
„Taci! Linişteşte-te!”.
Vântul s-a potolit şi s-a făcut o linişte deplină.
40 Isus le-a spus:
„De ce sunteţi aşa de fricoşi? Nu mai aveţi credinţă?”.
41 Ei, fiind cuprinşi de o mare teamă, îşi spuneau între ei:
„Cine este omul acesta, că până şi vântul şi marea îl ascultă?”.
Cuvântul Domnului
|
|
|
