|
Timpul de peste an. Saptamanile I-XVII. An 1. Lectionarul Roman
MARŢI - A IV-A SĂPTĂMÂNĂ DIN TIMPUL DE PESTE AN
LECTURA I Să parcurgem cu perseverenţă
cursa de alergare care ne stă în faţă.
Citire din Scrisoarea către Evrei 12,1-4
1 Fraţilor,
suntem înconjuraţi
de o mulţime imensă de mărturisitori ai credinţei;
ca şi ei, să ne debarasăm de tot ceea ce ne împovărează,
mai întâi de păcatul care ne înlănţuie;
atunci vom parcurge cu perseverenţă
cursa de alergare care ne stă în faţă,
2 cu ochii fixaţi asupra lui Isus,
care este începutul şi ţinta credinţei noastre.
Renunţând la bucuria care i-a fost propusă,
el a îndurat chinurile crucii fără a ţine seama de dezonoarea ei,
şi, aşezat la dreapta lui Dumnezeu, domneşte împreună cu el.
3 Meditaţi exemplul
celui care a îndurat atât de mult din partea păcătoşilor,
şi atunci nu veţi mai fi copleşiţi de descurajare.
4 În lupta voastră contra păcatului,
nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 21,26-27ab.28 şi 30.31-32 (R.: 27b)
R.: Lăudaţi pe Domnul,
voi care credeţi într-însul.
26 Pe tine te voi lăuda în adunarea cea mare,
îmi voi împlini făgăduinţele
în faţa celor ce se tem de tine.
27ab Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;
şi vor lăuda pe Domnul cei care îl caută. R.
28 Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte
şi se vor întoarce la Domnul,
şi se va închina în faţa lui
întreaga familie a popoarelor.
30 Lui singur i se vor închina
toţi cei care se odihnesc în morminte,
în faţa lui se vor pleca
toţi cei care coboară în ţărână. R.
31 Şi eu trăiesc pentru Domnul,
seminţia mea îi va sluji.
Generaţiei viitoare i se va vorbi de Domnul,
32 şi poporului care va veni
i se va face cunoscută dreptatea lui:
„Domnul a făcut aceasta!”. R.
ALELUIA Mt 8,17
(Aleluia) Isus a purtat durerile noastre,
a fost împovărat cu suferinţele noastre. (Aleluia)
EVANGHELIA Copilă, îţi spun, scoală-te!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 5,21-43
21 În timpul acela,
Isus a trecut cu barca pe malul celălalt al Mării Galileii.
22 Când a ajuns la ţărm a venit un şef de sinagogă, pe nume Iair.
Văzându-l pe Isus, a căzut la picioarele lui
23 şi l-a rugat cu stăruinţă: „Fiica mea e pe moarte!
Vino, pune-ţi mâinile peste ea ca să se vindece şi să trăiască”.
24 Isus a plecat împreună cu el
şi l-a urmat o mulţime atât de numeroasă, încât mai să-l strivească.
25 În mulţime se afla o femeie,
care, de doisprezece ani suferea de hemoragie;
26 ea suferise din cauza tratamentului prescris de mulţi medici,
îşi cheltuise toată averea, fără să simtă vreo îmbunătăţire,
dimpotrivă, starea ei se înrăutăţise tot mai mult.
27 Această femeie deci, auzind ce se vorbea despre Isus,
a venit pe la spate, prin mulţime, şi s-a atins de haina lui,
28 căci îşi zicea:
„Dacă mă voi atinge măcar de haina lui, voi fi vindecată”.
29 Deodată, hemoragia s-a oprit şi a simţit în trupul ei că a fost
vindecată.
30 În aceeaşi clipă, Isus a simţit că a ieşit o putere dintr-însul.
El s-a oprit în mulţime şi a întrebat: „Cine s-a atins de hainele
mele?”.
31 Ucenicii i-au răspuns: „Vezi că te striveşte mulţimea şi tu întrebi:
«Cine m-a atins?»”.
32 Însă el se uita în jur pentru a o vedea pe aceea care făcuse acest
lucru.
33 Atunci femeia, tremurând de frică,
conştientă de ceea ce i se întâmplase,
a venit, s-a aruncat la picioarele lui şi a spus tot adevărul.
34 Dar Isus a spus: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat.
Mergi în pace şi rămâi vindecată de boala ta!”.
35 Pe când mai vorbea încă
au venit nişte oameni din casa şefului sinagogii şi au spus:
„Fiica ta a murit. De ce îl mai deranjezi pe Învăţător?”.
36 Isus, care a auzit aceste cuvinte, a spus şefului sinagogii:
„Nu te teme, credinţă să ai!”.
37 El nu a lăsat pe nimeni să-l însoţească,
în afară de Petru, de Iacob şi de Ioan, fratele lui Iacob.
38 Ajunşi la casa şefului sinagogii,
Isus a văzut învălmăşeală şi lume care plângea şi bocea.
39 El a intrat şi le-a spus:
„Pentru ce atâta zarvă şi plânset? Copila nu a murit, ci doarme”.
40 Dar ei l-au luat în râs.
Atunci el a dat toată lumea afară,
a luat cu dânsul pe tatăl şi pe mama fetei
şi pe cei care îl însoţeau, a intrat în camera unde zăcea copila,
41 a prins-o de mână şi i-a spus:
„Talita kum!”, ceea ce înseamnă: „Fetiţă, scoală-te!”.
42 Numaidecât fata s-a sculat şi a început să meargă;
ea avea doisprezece ani.
Cei de faţă au rămas înmărmuriţi.
43 Dar Isus le-a poruncit cu străşnicie să nu afle nimeni;
apoi le-a spus să dea fetei de mâncare.
Cuvântul Domnului
|
|
|
