| Home | DonBosco.ro |

 

Timpul de peste an. Saptamanile I-XVII. An 2. Lectionarul Roman

 

VINERI - SĂPTĂMÂNA A II-A DIN TIMPUL DE PESTE AN

- ANUL 2 -

      
       LECTURA I                Nu voi ridica mâna împotriva lui,
                                           căci a fost consacrat Domnului prin ungere.
      
       Citire din cartea întâi a lui Samuel       24,3-21

3      În zilele acelea,
       Saul a luat trei mii de oameni, aleşi din tot Israelul,
       şi a plecat să-l caute pe David şi pe oamenii lui
       printre stâncile abrupte, pe care numai caprele sălbatice se căţărau.
4        A ajuns la nişte stâne de oi care erau lângă drum, în calea lor.
       Acolo, în apropiere, se afla o peşteră în care a intrat să se odihnească.
       David însă şi oamenii săi se aflau în peşteră.
5        Atunci oamenii lui David i-au zis:
       „Acum este clipa despre care ţi-a spus Domnul:
       Îl voi da pe duşmanul tău în mâinile tale şi vei face cu el ce vei voi”.
       Atunci David s-a ridicat
       şi, pe nesimţite, a tăiat un colţ din mantaua lui Saul.
6        Însă după aceea a avut mustrări de conştiinţă
       că a tăiat o bucată din mantaua lui Saul
7        şi a spus oamenilor săi:
       „Să mă ferească Dumnezeu să fac vreun rău
       domnului meu, rege consacrat;
       să mă ferească Dumnezeu să ridic mâna asupra aceluia
       care a fost consacrat Domnului prin ungere”.
8        David a dojenit cu asprime pe oamenii săi
       şi i-a oprit cu străşnicie să se arunce asupra lui Saul.
       Iar Saul a părăsit peştera, continuându-şi drumul.
9        Atunci David s-a ridicat, a ieşit din peşteră şi i-a strigat:
       „Stăpâne, regele meu!”. Saul s-a uitat înapoi;
10     David s-a înclinat adânc, s-a aruncat la pământ şi a strigat:
       Pentru ce asculţi de oamenii care îţi spun: „David îţi vrea răul?”.
11     Chiar astăzi au văzut ochii tăi
       cum te-a dat Domnul în mâinile mele în peşteră.
       Totuşi n-am vrut să te ucid, te-am cruţat şi am zis:
       „Nu-mi voi ridica mâna împotriva stăpânului meu, regele,
       care a fost consacrat Domnului prin ungere.
12     Uită-te aici, tată, am în mână o bucată din mantaua ta:
       deoarece am putut s-o tai şi cu toate acestea nu te-am ucis,
       recunoaşte că n-am nici un gând rău
       şi n-am păcătuit cu nimic împotriva ta.
       Tu însă îmi întinzi curse, ca să-mi iei viaţa.
13     Domnul să fie judecător între mine şi tine şi să-mi facă dreptate;
       eu însă nu-mi voi ridica mâna împotriva ta.
14     Spune o veche zicală: „Răufăcătorul săvârşeşte răul”;
       eu însă nu mi-am ridicat mâna împotriva ta.
       Pe cine îl persecută regele lui Israel?
15     Pe cine îl urmăreşte? Un câine mort, un purice?...
16     Domnul să fie judecătorul nostru;
       el să judece între mine şi tine,
       să cerceteze şi să-mi apere cauza
       să-mi facă dreptate şi să mă elibereze din mâna ta”.
17     Când David a terminat de vorbit, Saul a strigat:
       Oare te aud pe tine fiul meu David?”.
       Saul a început să strige şi să plângă:
18     „Tu eşti cel bun, nu eu;
       căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ţi-am făcut rău.
19     Astăzi ţi-ai arătat toată bunătatea faţă de mine:
       Domnul mă dăduse în mâinile tale, dar tu nu m-ai ucis.
20     Când cineva îl surprinde pe duşmanul său,
       îl lasă oare să plece în pace?
       Domnul să te răsplătească
       pentru binele pe care mi la-i făcut astăzi.
21     Acum ştiu cu siguranţă că tu vei fi rege
       şi că regatul lui Israel va fi trainic sub domnia ta”.
Cuvântul Domnului

 
       PSALMUL RESPONSORIAL  Ps 56,2. 3-4bc.6 şi 11 (R.: 2a)
      
              R.:        Ai milă de mine, Dumnezeule,
                       ai milă de mine.
      
2        Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine,
       refugiul meu se află la tine;
       la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scăpare
       până va trece primejdia. R.
      
3        Strig către Dumnezeu cel Preaînalt,
       către Dumnezeu care mă susţine;
4bc    el să-mi trimită din ceruri ajutorul său,
       ca să-i dea de ruşine pe cei care mă prigonesc. R.
      
6        Înalţă-te peste ceruri, Dumnezeule,
       slava ta să se întindă peste tot pământul,
11     căci bunătatea ta este mai mare decât cerurile
       şi fidelitatea ta întrece norii. R.
      

 
       ALELUIA     cf. 2 Cor 5,19
              (Aleluia)        Dumnezeu a împăcat lumea cu sine prin Cristos,
                                    iar nouă ne-a încredinţat misiunea de a vesti lumii
                                    împăcarea. (Aleluia)


       EVANGHELIA           I-a chemat la sine pe cei pe care i-a ales, ca să fie cu el.
      
       Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
       după sfântul Marcu              3,13-19

13    În timpul acela,
       Isus s-a urcat pe un munte
       şi i-a chemat la sine pe cei pe care i-a voit şi ei au venit la el;
14     dintre ei a orânduit doisprezece, care să fie cu el
       şi pe care – mai târziu – a voit să-i trimită să predice
15     şi le-a dat puterea de a-i scoate pe diavoli.
16     Cei doisprezece pe care i-a orânduit erau:
       Petru, numele pe care i l-a dat lui Simon,
17     Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui Iacob,
       cărora le-a dat numele de „Boanerges” – adică „fiii tunetului”,
18     Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma,
       Iacob al lui Alfeu şi Tadeu, Simon Zelotul
19     şi Iuda Iscarioteanul, cel care apoi l-a trădat.
      
Cuvântul Domnului