|
Timpul de peste an. Saptamanile I-XVII. An 2. Lectionarul Roman
LUNI - SĂPTĂMÂNA A IV-A DIN TIMPUL DE PESTE AN
- ANUL 2 -
LECTURA I Să fugim dinaintea lui Absalom.
Lăsaţi-l pe Şimei să blesteme, dacă Domnul i-a poruncit.
Citire din cartea a doua a lui Samuel 15,13-14.30; 16,5-13a
13 În zilele acelea,
la David a venit un sol şi i-a spus:
”Inimile israeliţilor s-au îndreptat spre fiul tău Absalom”.
14 Atunci David a spus tuturor oamenilor săi,
care erau cu el la Ierusalim:
„Pregătiţi-vă să fugim,
altfel nimeni nu va scăpa din mâinile lui Absalom.
Grăbiţi-vă, altfel ne va ajunge din urmă,
va aduce asupra noastră nenorocirea
şi cetatea noastră o va trece prin ascuţişul sabiei”.
30 David urca plângând Muntele Măslinilor, cu faţa acoperită şi desculţ;
tot poporul care îl însoţea avea faţa acoperită şi urca plângând.
16,5 Când David a ajuns la Bahurim,
i-a ieşit înainte un bărbat cu numele Şimei, fiul lui Ghera,
din acelaşi trib cu familia lui Saul.
6 El l-a întâmpinat pe David, blestemând,
aruncând cu pietre în el şi în toţi slujitorii regelui,
şi aceasta, în timp ce mulţimea şi războinicii
mergeau la dreapta şi la stânga regelui.
7 Şimei îl blestema pe rege, strigându-i:
„Pleacă, pleacă, asasinule, nelegiuitule!
8 Domnul a făcut să cadă asupra ta tot sângele casei lui Saul,
pe care l-ai înlăturat, ca să-i iei regatul;
pentru aceasta Domnul a dat regatul în mâinile fiului tău Absalom;
iată-te lovit de nenorocirea pe care o meriţi, căci eşti un ucigaş!”.
9 Abisai, fiul lui Ţeruia, i-a spus regelui:
„Cât îl va mai blestema acest câine mort pe stăpânul meu, regele?
Mă duc să-i tai capul!”.
10 Dar regele i-a răspuns: „La ce bun, fiul lui Ţeruia?
Dacă el blestemă, o face, poate, pentru că Domnul i-a poruncit
să-l blesteme pe David şi atunci, cine i-ar putea-o reproşa?”.
11 David a spus lui Abisai şi tuturor slujitorilor săi:
„Iată, fiul meu, care este din sângele meu, caută să-mi ia viaţa,
cu atât mai mult acest bărbat din tribul lui Beniamin!
Lăsaţi-l să blesteme, dacă Domnul i-a poruncit să o facă.
12 Poate că Domnul se va uita la mizeria mea şi-mi va reda fericirea
în locul blestemului de astăzi”.
13a Astfel David şi oamenii săi şi-au continuat drumul.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 3,2-3.4-5.6-7 (R.: 7b)
R.: Doamne, Dumnezeul meu,
tu eşti salvarea mea.
2 Doamne, cât de mulţi sunt vrăjmaşii mei!
Mulţi se ridică împotriva mea!
3 Mulţi spun despre mine:
„Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!”. R.
4 Tu însă, Doamne, eşti scutul meu,
tu îmi înalţi capul, tu eşti salvarea mea.
5 Cu glas puternic strig către Domnul
şi el îmi răspunde din muntele său cel sfânt. R.
6 Mă culc şi adorm şi mă trezesc iarăşi;
Domnul este sprijinul meu.
7 Nu mă tem de miile de oameni
care mă împresoară din toate părţile. R.
ALELUIA Lc 7,16
(Aleluia) Un profet mare s-a ridicat între noi;
Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)
EVANGHELIA Duh necurat, ieşi din omul acesta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 5,1-20
1 În timpul acela,
Isus şi ucenicii săi au sosit pe celălalt mal al lacului,
în ţinutul gherasenilor.
2 Îndată ce Isus a coborât din barcă,
un om stăpânit de un duh necurat,
ieşind dintr-un mormânt, i-a venit în întâmpinare.
3 El locuia în morminte şi nimeni nu-l putea lega, nici chiar cu lanţul.
4 Într-adevăr, de multe ori l-au pus în fiare,
dar el a rupt lanţurile şi a sfărâmat cătuşele,
încât nimeni nu-l putea stăpâni.
5 Fără încetare, zi şi noapte, stătea printre morminte şi pe coline,
striga necontenit şi se rănea cu pietre.
6 Văzându-l pe Isus de departe,
a alergat la el, s-a aruncat la pământ în faţa lui
7 şi a strigat cât îl ţineau puterile:
„Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt?
Te implor pe Dumnezeu, nu mă chinui!”.
8 Căci Isus îi spusese: „Duh necurat, ieşi din omul acesta!”.
9 Şi l-a întrebat: „Care ţi-e numele?”.
I-a răspuns: „Numele meu este Legiune, căci suntem mulţi”.
10 Şi-l ruga pe Isus cu insistenţă să nu-l alunge în afara acelui ţinut.
11 Cum pe colina din apropiere păştea o mare turmă de porci,
12 duhurile necurate l-au rugat pe Isus:
„Trimite-ne la aceşti porci şi vom intra în ei”.
13 Şi el le-a permis.
Atunci ei au ieşit din omul acela şi au intrat în porci;
apoi turma s-a aruncat în mare de pe ţărmul înalt;
au fost aproximativ două mii de porci care s-au înecat în mare.
14 Cei care îi păzeau au luat-o la fugă,
au dat de ştire în cetate şi în sate
şi oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat.
15 S-au dus la Isus, l-au văzut pe cel stăpânit de diavol aşezat
îmbrăcat şi cu mintea întreagă,
el care avusese o legiune de diavoli, şi i-a cuprins frica.
16 Martorii le-au povestit întâmplarea cu cel posedat şi cazul cu porcii.
17 Atunci ei l-au rugat pe Isus să plece din ţinutul lor.
18 Când Isus s-a urcat în barcă,
cel care fusese posedat l-a rugat pe Isus să-i permită să rămână cu el.
19 Isus nu i-a permis, ci i-a spus:
„Du-te acasă la ai tăi şi spune-le
tot ce a făcut Domnul pentru tine, în îndurarea sa”.
20 Omul s-a dus şi a început să vestească în toată regiunea Decapole,
tot ce a făcut Isus pentru el; şi toţi erau uimiţi.
Cuvântul Domnului
|
|
|
