|
Timpul de peste an. Saptamanile I-XVII. Duminici. Lectionarul Roman
DUMINICĂ - A XIII-A SĂPTĂMÂNĂ DIN TIMPUL DE PESTE AN
- ANUL B -
LECTURA I Moartea a intrat în lume prin invidia diavolului.
Citire din cartea Înţelepciunii 1,13-15; 2,23-24
13 Dumnezeu nu a creat moartea
şi nici nu se bucură de pieirea celor vii.
14 Toate le-a creat ca să existe
şi toate făpturile din lume sunt binefăcătoare,
nu găseşti în ele otrava care să le facă să moară;
puterea morţii nu domneşte pe pământ,
15 căci dreptatea este nemuritoare.
2,23 Astfel Dumnezeu l-a creat pe om pentru o existenţă nepieritoare
şi l-a făcut ca o imagine a propriei sale fiinţe.
24 Totuşi moartea a intrat în lume prin invidia diavolului
şi cei care sunt de partea lui vor ajunge să o cunoască.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 29,2 şi 4.5-6.11 şi 12a şi 13b (R.: 2a)
R.: Te preamăresc, Doamne,
pentru lucrările tale minunate.
2 Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat
şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să râdă de mine.
4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinţa morţilor,
tu mi-ai dat viaţă ca să nu cobor în mormânt. R.
5 Cântaţi Domnului, voi cei iubiţi de el,
măriţi prin laudele voastre numele lui cel sfânt!
6 Căci mânia lui ţine o clipă, dar îndurarea lui ţine toată viaţa.
Seara ne stăpâneşte plânsul, iar dimineaţa se revarsă bucuria. R.
11 Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, ajută-mă!
12a Tu mi-ai schimbat plânsul în veselie,
13b Doamne, Dumnezeul meu, eu pururi te voi lăuda! R.
LECTURA A II-A Ceea ce vouă vă este de prisos
să compenseze ceea ce le lipseşte altora.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul
către Corinteni 8,7.9.13-15
7 Fraţilor,
aşa cum vouă vi s-au dat cu generozitate toate darurile,
credinţa, cuvântul şi cunoaşterea lui Dumnezeu,
acest zel şi această dragoste pe care le aveţi de la noi,
tot aşa şi fapta voastră de dragoste să fie făcută cu generozitate.
9 Voi cunoaşteţi generozitatea Domnului nostru Isus Cristos:
el, cel bogat, a devenit sărac de dragul vostru,
pentru ca voi să deveniţi bogaţi, prin sărăcia lui.
13 Căci nu este vorba ca, ajutându-i pe alţii, să duceţi voi lipsă,
ci este vorba de egalitate.
14 În această împrejurare,
ceea ce vouă vă este de prisos să compenseze ceea ce le lipseşte lor,
pentru ca într-o zi,
ceea ce lor le va fi de prisos, să compenseze ceea ce vă va lipsi vouă.
Şi aşa se va realiza o egalitate,
15 după cum spune Scriptura, referindu-se la mană:
Cel care a adunat mai mult n-are nimic de prisos
şi cel care a adunat mai puţin nu a dus lipsă.
Cuvântul Domnului
ALELUIA 2Tim 1,10b
(Aleluia) Domnul nostru Isus Cristos a distrus moartea,
iar prin evanghelia sa, a dat vieţii o nouă strălucire. (Aleluia)
EVANGHELIA Copilă, îţi spun, scoală-te!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 5,21-43
21 În timpul acela,
Isus a trecut cu barca pe malul celălalt al Mării Galileii.
22 Când a ajuns la ţărm a venit un şef de sinagogă, pe nume Iair.
Văzându-l pe Isus, a căzut la picioarele lui
23 şi l-a rugat cu stăruinţă: „Fiica mea e pe moarte!
Vino, pune-ţi mâinile peste ea ca să se vindece şi să trăiască”.
24 Isus a plecat împreună cu el
şi l-a urmat o mulţime atât de numeroasă, încât mai să-l strivească.
25 În mulţime se afla o femeie,
care, de doisprezece ani suferea de hemoragie;
26 ea suferise din cauza tratamentului prescris de mulţi medici,
îşi cheltuise toată averea, fără să simtă vreo îmbunătăţire,
dimpotrivă, starea ei se înrăutăţise tot mai mult.
27 Această femeie deci, auzind ce se vorbea despre Isus,
a venit pe la spate, prin mulţime, şi s-a atins de haina lui,
28 căci îşi zicea:
„Dacă mă voi atinge măcar de haina lui, voi fi vindecată”.
29 Deodată, hemoragia s-a oprit şi a simţit în trupul ei că a fost
vindecată.
30 În aceeaşi clipă, Isus a simţit că a ieşit o putere dintr-însul.
El s-a oprit în mulţime şi a întrebat:
„Cine s-a atins de hainele mele?”.
31 Ucenicii i-au răspuns: „Vezi că te striveşte mulţimea şi tu întrebi:
«Cine m-a atins?»”.
32 Însă el se uita în jur pentru a o vedea pe aceea care făcuse acest
lucru.
33 Atunci femeia, tremurând de frică,
conştientă de ceea ce i se întâmplase,
a venit, s-a aruncat la picioarele lui şi a spus tot adevărul.
34 Dar Isus a spus: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat.
Mergi în pace şi rămâi vindecată de boala ta!”.
35 Pe când mai vorbea încă
au venit nişte oameni din casa şefului sinagogii şi au spus:
„Fiica ta a murit. De ce îl mai deranjezi pe Învăţător?”.
36 Isus, care a auzit aceste cuvinte, a spus şefului sinagogii:
„Nu te teme, credinţă să ai!”.
37 El nu a lăsat pe nimeni să-l însoţească,
în afară de Petru, de Iacob şi de Ioan, fratele lui Iacob.
38 Ajunşi la casa şefului sinagogii,
Isus a văzut învălmăşeală şi lume care plângea şi bocea.
39 El a intrat şi le-a spus:
„Pentru ce atâta zarvă şi plânset? Copila nu a murit, ci doarme”.
40 Dar ei l-au luat în râs.
Atunci el a dat toată lumea afară,
a luat cu dânsul pe tatăl şi pe mama fetei
şi pe cei care îl însoţeau, a intrat în camera unde zăcea copila,
41 a prins-o de mână şi i-a spus:
„Talita kum!”, ceea ce înseamnă: „Fetiţă, scoală-te!”.
42 Numaidecât fata s-a sculat şi a început să meargă;
ea avea doisprezece ani.
Cei de faţă au rămas înmărmuriţi.
43 Dar Isus le-a poruncit cu străşnicie să nu afle nimeni;
apoi le-a spus să dea fetei de mâncare.
Cuvântul Domnului
sau forma scurtă:
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Marcu 5,21-24.35b-43
21 În timpul acela,
Isus a trecut cu barca pe malul celălalt al Mării Galileii.
22 Când a ajuns la ţărm a venit un şef de sinagogă, pe nume Iair.
Văzându-l pe Isus, a căzut la picioarele lui
23 şi l-a rugat cu stăruinţă: „Fiica mea e pe moarte!
Vino, pune-ţi mâinile peste ea ca să se vindece şi să trăiască”.
24 Isus a plecat împreună cu el
şi l-a urmat o mulţime atât de numeroasă, încât mai să-l strivească.
35b Atunci au venit nişte oameni din casa şefului sinagogii şi au spus:
„Fiica ta a murit. De ce îl mai deranjezi pe Învăţător?”.
36 Isus, care a auzit aceste cuvinte, a spus şefului sinagogii:
„Nu te teme, credinţă să ai!”.
37 El nu a lăsat pe nimeni să-l însoţească,
în afară de Petru, de Iacob şi de Ioan, fratele lui Iacob.
38 Ajunşi la casa şefului sinagogii,
Isus a văzut învălmăşeală şi lume care plângea şi bocea.
39 El a intrat şi le-a spus: „Pentru ce atâta zarvă şi plânset?
Copila nu a murit, ci doarme”.
40 Dar ei l-au luat în râs.
Atunci el a dat toată lumea afară, a luat cu dânsul pe tatăl şi pe mama
fetei
şi pe cei care îl însoţeau, a intrat în camera unde zăcea copila,
41 a prins-o de mână şi i-a spus:
„Talita kum!”, ceea ce înseamnă: „Fetiţă, scoală-te!”.
42 Numaidecât fata s-a sculat şi a început să meargă; ea avea
doisprezece ani.
Cei de faţă au rămas înmărmuriţi.
43 Dar Isus le-a poruncit cu străşnicie să nu afle nimeni;
apoi le-a spus să dea fetei de mâncare.
Cuvântul Domnului
|
|
|
