|
Timpul de peste an. Saptamanile XVIII-XXXIV. An 1. Lectionarul Roman
JOI - A XVIII-A SĂPTĂMÂNĂ DIN TIMPUL DE PESTE AN
- ANUL 1 -
LECTURA I Deschide-le tezaurul tău – izvorul de apă vie!
Citire din cartea Numerilor 20,1-13
1 În zilele acelea,
în prima lună a anului,
toată comunitatea fiilor lui Israel a ajuns în pustiul Sin.
Poporul s-a stabilit
la Cadeş.
Acolo a murit Miriam şi a fost înmormântată.
2 Cum nu era apă,
comunitatea s-a revoltat împotriva lui Moise şi a lui Aron.
3 Ei îl acuzau pe Moise:
„Cel puţin de-am fi pierit, cum au pierit fraţii noştri loviţi de
Domnul!
4 Pentru ce ai adus poporul Domnului în acest pustiu,
numai ca să murim şi noi şi vitele noastre?
5 Pentru ce ne-ai scos din Egipt
şi ne-ai adus în acest loc pustiu în care nu poţi semăna nimic,
în care nu sunt nici smochini, nici vii, nici rodii
şi nici chiar apă de băut?”.
6 Moise şi Aron s-au retras din faţa adunării,
s-au dus la intrarea în cortul întâlnirii
şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
Atunci le-a apărut slava Domnului.
7 Şi Domnul i-a spus lui Moise:
8 „Ia-ţi toiagul, adunaţi comunitatea, tu şi fratele tău Aron,
apoi, înaintea lor, porunceşte acestei stânci ca să vă dea apă.
Din stâncă vei scoate apă pentru ei
şi vei da de băut comunităţii şi animalelor lor!”.
9 Moise a luat toiagul din faţa Domnului, aşa cum primise poruncă.
10 Apoi Moise şi Aron au adunat comunitatea în faţa stâncii
şi Moise le-a zis: „Ascultaţi, răzvrătiţilor!
Putem noi scoate apă pentru voi din această stâncă?”.
11 Moise şi-a ridicat mâna, a lovit stânca de două ori cu toiagul
şi a ieşit din ea atâta apă
încât au putut să bea întreaga comunitate şi toate animalele lor.
12 Atunci Domnul i-a spus lui Moise şi fratelui său Aron:
„Pentru că n-aţi avut destulă credinţă în mine
pentru a face cunoscută sfinţenia mea în faţa fiilor lui Israel,
nu voi veţi introduce acest popor în ţara pe care le-o dau”.
13 De acolo vine numele apelor din Meriba,
cuvânt care înseamnă „învinuire”,
unde fiii lui Israel l-au învinuit pe Domnul
şi unde Domnul le-a făcut cunoscută sfinţenia sa.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 94,1-2.6-7.8-9 (R.: 8)
R.: Ascultaţi glasul Domnului,
nu vă împietriţi inimile voastre.
1 Veniţi să cântăm cu veselie Domnului
şi să strigăm cu bucurie către stânca mântuirii noastre,
2 să mergem înaintea lui cu cântece de laudă
şi în cântări de psalmi să-l preamărim. R...
6 Veniţi să ne închinăm şi să ne plecăm în faţa lui,
să îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,
7 căci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul păstorit de dânsul,
turma pe care mâna lui o povăţuieşte. R...
8 O, de aţi asculta astăzi glasul lui:
„Nu vă împietriţi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa în
pustiu,
9 acolo m-au pus la încercare părinţii voştri,
m-au pus la încercare, deşi au văzut lucrările mele”. R...
ALELUIA Mt 16,18
(Aleluia) Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea
şi puterea Celui Rău nu o va birui. (Aleluia)
EVANGHELIA Tu eşti Petru! Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 16,13-23
13 În timpul acela,
venind în părţile Cezareii lui Filip,
Isus i-a întrebat pe ucenicii săi:
„Cine spun oamenii că este Fiul Omului?”.
14 Ei i-au răspuns:
„Unii spun că este Ioan Botezătorul,
alţii că este Ilie,
alţii că este Ieremia sau unul din profeţi”.
15 Isus i-a întrebat: „Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?”.
16 Luând cuvântul, Simon Petru a zis:
„Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!”.
17 La rândul său, Isus, luând cuvântul, i-a spus:
„Fericit eşti tu, Simon, fiul lui Iona,
căci nu carnea şi sângele ţi-au descoperit acestea,
ci Tatăl meu care este în ceruri.
18 Şi eu îţi spun:
Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea
şi puterea Celui Rău nu o va birui.
19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor:
orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri,
şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”.
20 Atunci le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că el este
Cristos.
21 Din acel moment, Isus a început să le spună deschis ucenicilor săi
că trebuie să meargă la Ierusalim,
să sufere multe din partea bătrânilor, arhiereilor şi cărturarilor,
să fie ucis, iar a treia zi să învie din morţi.
22 Petru, luându-l deoparte, a început să protesteze, zicând:
„Dumnezeu să te ferească, Doamne!
Asta nu ţi se va întâmpla niciodată!”.
23 Dar Isus întorcându-se, i-a spus lui Petru:
„Pleacă de la mine, Satano!
Tu eşti o piedică în calea mea,
tu nu te gândeşti la ceea ce vrea Dumnezeu,
ci la ceea ce vor oamenii”.
Cuvântul Domnului
|
|
|
