|
Timpul de peste an. Saptamanile XVIII-XXXIV. An 1. Lectionarul Roman
JOI - A XX-A SĂPTĂMÂNĂ DIN TIMPUL DE PESTE AN
- ANUL 1 -
LECTURA I Prima persoană care va ieşi pe uşa casei mele
o voi jertfi Domnului.
Citire din cartea Judecătorilor 11,29-39a
29 În zilele acelea,
Duhul Domnului a venit asupra lui Iefte
şi acesta a străbătut ţinuturile Galaad şi Manase
şi de la Miţpa Galaadului a pornit împotriva amoniţilor.
30 Atunci, Iefte a făcut Domnului această făgăduinţă:
„Dacă-mi vei da pe amoniţi în mâinile mele,
atunci prima persoană care va ieşi pe uşa casei mele în întâmpinare,
31 când mă voi întoarce biruitor de la amoniţi,
îi va aparţine Domnului şi eu o voi oferi Domnului ca ardere de tot”.
32 Iefte a trecut Iordanul ca să-i atace pe amoniţi
şi Domnul i-a dat în mâinile lui.
33 I-a bătut de la Aroer până către Minit şi pânăla Abel-Keramim,
întindere pe care se aflau douăzeci de cetăţi.
Aceasta a fost o grea înfrângere pentru amoniţi,
care au trebuit să se supună israeliţilor.
34 Când Iefte s-a întors la Miţpa, pe când se apropia de casa lui,
i-a ieşit în întâmpinare fiica lui,
cântând şi dansând în sunetul tamburinelor.
Ea era singurul lui copil;
în afară de ea nu mai avea nici fii nici fiice.
35 Când a văzut-o, şi-a sfâşiat hainele şi a strigat:
„Vai, fiica mea, tu m-ai zdrobit.
Tu aduci nenorocirea asupra mea!
Am vorbit necugetat în faţa Domnului şi nu-mi pot retrage
cuvântul”.
36 Ea a răspuns: „Tată, dacă ţi-ai dat cuvântul în faţa Domnului,
fă cu mine ceea ce i-ai făgăduit,
de vreme ce Domnul ţi-a dat să te răzbuni pe amoniţi, duşmanii tăi”.
37 Şi l-a rugat pe tatăl ei: „Nu-ţi cer decât un lucru:
Dă-mi un răgaz de două luni,
să mă duc în munţi şi să-mi plâng tinereţea cu prietenele mele”.
38 El i-a răspuns: „Du-te!” şi a lăsat-o să plece pentru două luni.
Ea s-a dus cu prietenele ei în munţi ca să-şi plângă tinereţea.
39 După două luni ea s-a întors la tatăl ei
şi el a adus la îndeplinire făgăduinţa pe care o făcuse cu privire la ea.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 39,5.7-8a.8b-9.10 (R.: 8a şi 9a)
R.: Iată, vin, Doamne,
să împlinesc voinţa ta!
5 Fericit este omul care-şi pune încrederea în Domnul,
care nu se alătură celor răzvrătiţi
şi porniţi spre minciună. R...
7 Tu nu doreşti nici jertfe, nici ofrande;
tu mi-ai deschis urechile:
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă de ispăşire.
8a Atunci am zis: „Iată, vin!”. R...
8b În sulul cărţii este scris despre mine:
9 trebuie să împlinesc voinţa ta, Dumnezeule.
Aceasta mă bucură,
legea ta este în adâncul inimii mele. R...
10 Vestesc îndurarea ta, în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele, tu ştii lucrul acesta, Doamne! R...
ALELUIA Ps 94,8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile,
ci ascultaţi glasul Domnului. (Aleluia)
EVANGHELIA Chemaţi-i la nuntă pe toţi cei pe care îi veţi întâlni!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
după sfântul Matei 22,1-14
1 În timpul acela,
Isus a spus arhiereilor şi bătrânilor poporului această parabolă:
2 „Împărăţia cerurilor este asemenea unui rege
care a pregătit un ospăţ de nuntă pentru fiul său.
3 A trimis pe servitori să-i cheme la nuntă pe cei invitaţi,
însă aceştia n-au voit să vină.
4 A trimis apoi pe alţi servitori să le spună invitaţilor:
«Iată, ospăţul meu este gata, taurii şi viţeii îngrăşaţi au fost
înjunghiaţi;
toate sunt gata: Veniţi la nuntă!».
5 Dar ei, fără să le pese de aceasta,
s-au dus, care la ogorul său, care la negoţul său;
6 ceilalţi au pus mâna pe servitori, i-au batjocorit şi i-au ucis.
7 Atunci regele s-a aprins de mânie,
a trimis armata sa, a nimicit pe ucigaşi şi a dat foc cetăţii lor.
8 Apoi a spus servitorilor săi:
«Ospăţul de nuntă este gata, însă cei invitaţi s-au dovedit nevrednici.
9 Mergeţi deci la răspântiile drumurilor
şi chemaţi-i la nuntă pe toţi cei pe care îi veţi întâlni!».
10 Servitorii s-au dus pe străzi
şi i-au adunat pe toţi cei pe care i-au întâlnit, răi şi buni,
şi sala nunţii s-a umplut de oaspeţi.
11 Când a intrat regele ca să-i vadă pe oaspeţi,
a zărit un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă,
12 şi i-a zis:
«Prietene, cum ai intrat aici fără haina de nuntă?».
Omul însă nu a scos nici un cuvânt.
13 Atunci regele le-a spus servitorilor:
«Legaţi-i mâinile şi picioarele şi aruncaţi-l afară în întuneric:
acolo va plânge şi va scrâşni din dinţi».
14 Desigur, mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”.
Cuvântul Domnului
|
|
|
