| Home | DonBosco.ro |

15 septembrie SFÂNTA FECIOARĂ MARIA ÎNDURERATĂ   Comemorare obligatorie          LECTURA I         Isus a învăţat ascultarea                                     şi a devenit cauză de mântuire veşnică.          Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul        către Evrei     5,7-9 7      Cristos, în zilele vieţii sale pământeşti,        a înălţat cu strigăt puternic şi cu lacrimi        rugăciuni şi cereri către Dumnezeu        care îl putea salva de la moarte        şi a fost ascultat, pentru că a fost supus în toate. 8        Deşi era fiu, a învăţat ce este ascultarea din cele ce a pătimit. 9        Ajungând, astfel, desăvârşit,        a devenit pentru toţi cei care ascultă de el        cauză de mântuire veşnică. Cuvântul Domnului          PSALMUL RESPONSORIAL  Ps 70,1-2.3-4a.5-6ab.15ab-17                 R.:          În durerea mea                        ajută-mă, Doamne.   1        La tine, Doamne, îmi aflu adăpostul,        nicicând nu voi fi dat de ruşine. 2        Eliberează-mă şi apără-mă în dreptatea ta,        pleacă-ţi urechea spre mine şi salvează-mă. R.   3        Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,        pentru că numai tu eşti stânca        şi cetatea mea de apărare. 4a     Scoate-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege. R.   5        Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,        în tine mi-am pus încrederea din copilărie. 6ab    În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,        de atunci tu ai fost ocrotitorul meu. R.   15ab  Gura mea va vesti în toate zilele        dreptatea şi îndurarea ta. 16     Voi povesti puterea lui Dumnezeu,        Doamne, voi preamări dreptatea ta. 17     Dumnezeule, m-ai învăţat din copilărie,        iar eu povestesc şi astăzi minunile tale. R. Secvenţa Această secvenţă se citeşte, la alegere, în întregime sau în forma scurtă, de la cuvintele: „*Mamă, mă învredniceşte”. STABAT MATER        Stătea Maica-ndurerată        lângă cruce-nlăcrimată        pe când Fiul suferea.               Inima-i adânc rănită,               sfâşiată, chinuită,               o pătrunse sabia.        Vai, ce tristă şi mâhnită        fu acea Neprihănită,        Născătoarea lui Cristos.               Maică sfântă, ce mâhnire               când vedeai în chinuire               pe-al tău Fiu prea glorios.        Cine nu ar plânge oare        când pe Sfânta Născătoare        ar vedea-o-n chinul greu?               Să nu simţi compătimire               lângă Maica-n grea mâhnire               suferind cu Fiul său?        Pentru-a lumii mari păcate,        Fiul ei e dat la moarte        şi sub bice sfâşiat.        Vede-n chinuri cum se frânge,        cum îşi varsă al său sânge,        până sufletul şi-a dat.               Mamă plină de iubire,               dă-mi şi mie-a ta simţire,               cu-al tău chin să plâng şi eu.        Inima-mi în veci să ardă        de iubirea cea mai caldă        către Omul Dumnezeu.           *Mamă, mă învredniceşte,               rănile-mi întipăreşte               ale Celui Răstignit.        Eu l-am osândit la moarte        şi de chinuri să n-am parte        când pe cruce-l văd rănit?               Vreau să plâng şi eu cu tine,               cât trăiesc să fie-n mine               Răstignitul cu-al său chin.        Sufletu-mi te însoţeşte        şi cu tine el doreşte        să împartă-al tău suspin.               Tu Fecioară-ntre fecioare,               mă primeşte-ndurătoare               să plâng chinul tău nespus.        Mamă, dă-mi izvor de lacrimi,        ca să plâng aceste patimi,        răni şi moarte-a lui Isus.               Rănile-i să mă rănească,               sângele-i să mă-ncălzească,               crucea lui să o sărut.        Iar când moartea stă la pândă,        Maică, scapă-mă de-osândă,        nu lăsa să fiu pierdut.               Doamne-n ceasul agoniei,               fă prin rugile Mariei               pe duşmani să-i biruiesc.        Iar când trupu-mi va fi rece,        fă ca sufletu-mi să plece        în triumful cel ceresc. Stabat Mater dolorósa iuxta crucem lacrimósa, dum pendébat Fílius.        Cuius ánimam geméntem,        contristátam et doléntem,        pertransívit gládius. O quam tristis et afflícta fuit illa benedícta Mater unigéniti!        Quae maerébat, et dolébat,        Pia Mater, dum vidébat        nati poenas íncliti. Quis est homo, qui non fleret, Matrem Christi si vidéret in tanto supplício?        Quis non posset contristári,        Christi Matrem contemplári        doléntem cum Fílio? Pro peccátis suae gentis vidit Iesum in torméntis, et flagéllis súbditum. Vidit suum dulcem natum moriéndo desolátum, dum emísit spíritum.        Eia Mater, fons amóris,        me sentíre vim dolóris        fac, ut tecum lúgeam. Fac, ut árdeat cor meum in amándo Christum Deum ut sibi compláceam.    *Sancta Mater, istud agas        crucifíxi fige plagas        cordi meo válide. Tui nati vulneráti, tam dignáti pro me pati, poenas mecum dívide.        Fac me tecum pie flére,        Crucifíxo condolére,        donec ego víxero. Iuxta crucem tecum stare, et me tibi sociáre in planctu desídero.        Virgo vírginum praeclára,        mihi iam non sis amára:        fac me tecum plángere. Fac, ut portem Christi mortem, passiónis fac consórtem, et plagas recólere.        Fac me plagis vulnerári,        fac me cruce inebriári        et cruóre Fílii. Flammis ne urar succénsus, per te, Virgo, sim defénsus in die iudícii.        Christe, cum sit hinc exíre,        da per Matrem me veníre        ad palmam victóriae. Quando corpus moriétur, fac ut animae donétur paradísi glória.        ALELUIA               (Aleluia)        Fericită este Fecioara Maria,                                     căci suferind sub crucea Domnului,                                     deşi nu a murit, a meritat coroana martiriului. (Aleluia)          EVANGHELIA           Maica îndurerată plânge                                            contemplând rănile divinului său Fiu.          Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos        după sfântul Ioan   19,25-27 25    În timpul acela,        lângă crucea lui Isus stăteau mama lui,        sora mamei lui, Maria, soţia lui Cleofa, şi Maria Magdalena. 26     Isus, văzând-o pe mama sa        şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături,        i-a zis mamei sale:        „Femeie, iată-l pe fiul tău”. 27     Apoi i-a spus ucenicului:        „Iat-o pe mama ta”.        Din ceasul acela ucenicul a luat-o la el. Cuvântul Domnului sau, la alegere:        EVANGHELIA           Prin sufletul tău va trece o sabie.          Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos        după sfântul Luca  2,33-35 33    În timpul acela,        tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre el. 34     Simeon i-a binecuvântat şi a zis către Maria, mama lui Isus:        „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel        şi ca un semn care va stârni împotrivire, 35     şi prin sufletul tău va trece o sabie,        ca să se descopere gândurile din multe inimi”. Cuvântul Domnului