| Home | DonBosco.ro |

 

Salezienii lui Don Bosco in Romania

 

Spovada (Mărturisirea)


 

Pentru ca să dobândim iertarea păcatelor prin sacramentul pocăinţei se cer cinci lucruri:

1. Să ne aducem aminte de toate păcatele de moarte ce le-am făcut, şi de câte ori le-am făcut.
2. Să ne căim de toate păcatele de moarte ce le-am făcut, pentru că prin ele am mâniat pe Dumnezeu şi ne-am făcut vrednici de pedeapsa veşnică a iadului.
3. Să făgăduim lui Dumnezeu că, cu ajutorul harul lui, nu vom mai face nici un păcat de moarte.
4. Să mărturisim preotului toate păcatele de moarte, de care ne amintim, spunându-i şi de câte ori le-am făcut pe fiecare din ele, precum şi celelalte păcate de care avem conştiinţă.
5. Să împlinim pocăinţa dată de duhovnic.


Rugăciune înainte de spovadă

Doamne Dumnezeule, Părintele meu ceresc, primeşte-mă cu bunătate şi îndurare. Vreau să fac o spovadă bună, ca să fiu primit în rândul copiilor tăi.
Ştiu bine că fără harul tău nu pot face nimic.
De aceea, te rog, trimite pe Duhul tău cel Sfânt, care să mă ajute să mă spovedesc cum se cuvine.
Vino, Duhule Sfânt, şi luminează mintea mea, ca să cunosc păcatele ce le-am săvârşit; mişcă inima mea, ca să mă căiesc de ele, întăreşte voinţa mea ca să mă hotărăsc să mă îndrept; ajută-mă să spun duhovnicului tot ce am greşit şi să nu ascund nici un păcat de moarte.


I. Cercetarea conştiinţei

1. Când te-ai spovedit ultima dată?
2. N-ai uitat sau n-ai ascuns vreun păcat de moarte la spovadă?
3. Ai împlinit pocăinţa dată de duhovnic?

După aceea gândeşte-te:

A. Cercetarea cugetului după faptele de zi cu zi

Cercetarea cugetului pentru copii

- M-am obişnuit să mă rog dimineaţa şi seara? (De exemplu făcându-mi Semnul Crucii şi spunând Tatăl nostru, Bucură-te, Marie, Slavă Tatălui?) Am ascultat de părinţi? I-am ajutat? I-am supărat cumva? Cu fraţii şi surorile mele cum m-am purtat? Pe cei mai în vârstă din familie şi din afara familiei i-am respectat? Mi-am cerut iertare când i-am supărat pe alţii? I-am iertat pe alţii când ei m-au supărat? Am avut curaj să spun adevărul chiar şi atunci când, pentru moment, o minciună ar fi fost calea cea mai comodă? Nu am minţit? Nu suntem făcuţi numai ca să primim de la alţii. Am ştiut să renunţ la ceva? De exemplu la o părere, sau la o bucurie, în favoarea altuia? Postul şi abstinenţa sunt renunţări. Nu am mâncat carne vinerea? Am respectat ce are un altul? Am furat cumva?

- La şcoală am fost corect? Sârguincios? Pregătirea lecţiilor este o datorie principală: Mi-am pregătit lecţiile cu seriozitate? Nu am fost superficial? Am ascultat, am respectat pe învăţători şi profesori? Cum m-am purtat cu colegii? Am fost bun, atent şi prietenos cu ei? Am ştiut să sufăr cu cei care suferă? Am spus un cuvânt de încurajare şi de mângâiere celor întristaţi din diferite motive? Poate am fost invidios, poate că m-am bucurat de răul altuia. N-am dat exemplu rău? Am îndemnat cumva şi pe alţii la rău? Am avut gânduri de răzbunare? Am păstrat mult timp supărarea pe alţii? Am folosit cuvinte jignitoare, urâte?

- De obicei ştiu să fiu recunoscător? Ştiu să spun mulţumesc chiar şi numai pentru un cuvânt bun?

- Nu am judecat nedrept pe alţii în gândurile şi cuvintele mele? Am avut grijă să fiu curat în gândurile, cuvintele şi faptele mele?

- Nu numai şcoala, dar şi biserica este un loc de învăţătură. Am participat duminica şi în sărbătorile de poruncă la Sfânta Liturghie? Nu putem să creştem fără ştiinţa despre Dumnezeu. Am urmat lecţiile de catehism? M-am străduit să am tot mai multe cunoştinţe despre Dumnezeu, despre credinţă şi despre Biserică? În biserică am fost atent la rugăciuni şi la Sfânta Liturghie? Preotul este învăţător în ale credinţei. Am ascultat de el? L-am respectat?

- Îmi aduc aminte adesea că Dumnezeu este pretutindeni prezent? Am avut încredere în Dumnezeu? M-am rugat pentru părinţi, pentru învăţători şi profesori, pentru bolnavi, pentru copiii care suferă, pentru cei care m-au supărat, pentru cei morţi? Am iertat pe cei care m-au supărat acasă, la şcoală, la biserică, în alte părţi? Am avut ocazie să fac un bine cuiva şi nu l-am făcut? (Acasă, la biserică, pe drum ...?) Ce ar fi trebuit să fac mai bine acasă, la şcoală, la biserică sau în alte părţi şi nu am făcut? Sau ce ar fi trebuit să nu fac? Evit ocaziile de păcat?

- Sunt convins că în numele lui Isus Cristos trebuie să fac numai ceea ce este plăcut în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor şi să lupt împotriva defectelor mele? Îmi pare rău de păcatele mele? Sunt hotărât să le evit pe viitor?


Cercetarea cugetului pentru adolescenţi

- Mi-am amintit în fiecare zi de Dumnezeu pentru a-i mulţumi şi pentru a-i cere ajutor? Rugându-mă, m-am străduit într-adevăr să mă gândesc la Dumnezeu? M-am pregătit bine pentru sfânta Spovadă? Cum m-am comportat în familie, la şcoală, în biserică? Cum vorbesc despre Dumnezeu, despre Biserică, despre credinţă? Duminica şi în sărbătorile de poruncă am lipsit cumva din vina mea, din neglijenţă, de la Sfânta Liturghie? Consider Liturghia ca o parte esenţială a vieţii mele?

- Ştiu să ascult de părinţi, de profesori? Se pot ei încrede în mine? Ştiu să-i ajut pe ai mei şi pe alţii? Să le fac o bucurie? Nu cumva m-am arătat nervos, nerăbdător, neiertător? Mă rog pentru părinţi şi pentru mai marii mei? Am fost bun cu alţii? Cu cei din familie, cu colegii? I-am ajutat? M-am certat cu cineva? Am dat exemplu rău? Am îndemnat la rău pe alţii?

- Ştiu să-mi înfrânez gândurile, privirea, cuvintele? Am rostit cumva cuvinte murdare? Am ceva de spus despre cărţi, glume sau conversaţii indecente? Gânduri, cuvinte sau fapte de acest fel?

- Nu sunt risipitor? Respect bunul altuia, al statului, al Bisericii, al şcolii? Am furat ceva? Am dat împrumutul înapoi?
- Respect adevărul? Nu păcătuiesc exagerând sau minţind? Iert? Nu mă răzbun? Îmi ţin promisiunile?

- Am avut cumva gânduri de mândrie? Ştiu să fiu recunoscător altora şi lui Dumnezeu?

- Îmi fac datoria la şcoală şi pentru şcoală? La serviciu? Folosesc bine timpul?

- Nu am fost răutăcios? Necumpătat în mâncare sau băutură? Am avut grijă de sănătatea mea?

- Pot să renunţ la un program de radio sau televizor sau la un film pentru a face ceva mai de folos pentru mine sau pentru alţii? M-am gândit care este greşeala mea principală? O combat? Evit ocaziile de păcat?


Cercetarea cugetului pentru tineri

- De obicei, şi la această vârstă, cei mai apropiaţi de tine sunt cei din familie: părinţii, fraţii şi surorile. Înainte de a descoperi tu că şi părinţii tăi au greşeli, ei îţi cunoşteau şi îţi înţelegeau, iertând, greşelile tale. Întreabă-te: Ştiu să-i înţeleg şi să-i iert? Ştiu să apreciez dragostea şi sacrificiile lor pentru mine? Nu i-am întristat prin purtarea mea? Nu i-am ofensat? I-am ascultat? Am căutat să fiu o bucurie pentru ei? Am arătat că le sunt alături în grijile şi problemele lor? În gândurile mele nu i-am judecat prea aspru? Ei îşi amintesc când e ziua mea: mi-am amintit şi eu întotdeauna de ziua lor onomastică sau de naştere? Respect, ajut, iert pe fraţii şi surorile mele?

- Şcoala, locul de muncă, prietenii, cunoscuţii sunt tot atâtea izvoare de îndatoriri şi obligaţii creştine. În relaţiile cu alţii sunt generos sau egoist? Răbdător şi iubitor, sau supărăcios, invidios şi răzbunător?

- Aştepţi prietenie, încredere, răbdare, iertare: ştii să dai ceea ce aştepţi de la alţii? La şcoală, la locul de muncă, îţi faci datoria? Nu eşti superficial? Respecţi poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii? Cauţi să dai exemplu bun în comportarea ta? Sau poate ai dat exemplu rău? Întreabă-te: Am ajutat? Am încurajat? Am iertat? Nu am fost nedrept? Necinstit? Nu am învăţat să îndemn la rău? Nu am minţit? Nu am folosit cuvinte murdare, jignitoare? Nu am furat? Nu am ascultat cu plăcere şi nu am spus glume indecente? Nu am înjurat? Chiar cu nume sau lucruri sfinte?

- Gândurile şi cuvintele sunt pregătirea faptelor noastre. Îmi controlez gândurile şi cuvintele? Ştiu să mă controlez în faptele mele? Ştiu că prietenia are limitele ei în gânduri, cuvinte şi fapte? Evit ocaziile de păcat?

- Ce ar fi trebuit să fac sau să nu fac, sau să fac mai bine?

- Creşterea spre maturitate cuprinde timp, formare intelectuală, morală, religioasă. La biserică, în zilele de duminică şi sărbători, merg cu plăcere pentru a participa la Sfânta Liturghie? Mă spovedesc şi mă împărtăşesc? Mă rog seara şi dimineaţa?

- Nu m-am ruşinat de credinţa mea? Nu am vorbit urât despre credinţă, despre Biserică, despre Dumnezeu? Renunţ la un alt program pentru a merge în duminici şi sărbători la Sfânta Liturghie, la catehism?

- Gândurile, cuvintele şi faptele rele ne distrug; cele bune ne întăresc. Regret păcatele mele? Mă hotărăsc să nu le mai fac?


Cercetarea cugetului pentru adulţi

- Am încredere în Dumnezeu? Nu m-am revoltat împotriva lui? Nu am fost indiferent în cele ce privesc credinţa şi religia? Nu am fost superstiţios? Preţuiesc rugăciunea? Sacramentele?

- Educaţia religioasă este foarte esenţială din educaţia generală. Le-am transmis copiilor interesul pentru viaţa religioasă şi i-am deprins să o practice? Am preţuit sau am încălcat fidelitatea conjugală? Nu am fost egoist în familie? Nu am făcut ceva împotriva naşterii de copii? Am fost atent, drept, iertător, răbdător în familie? Ajut pe cei săraci, bolnavi şi însinguraţi? Sunt cinstit şi drept acasă şi la serviciu? Preţuiesc prietenia? Nu sunt egoist? Mă preocupă formarea profesională? Mă străduiesc să-i înţeleg pe cei care trăiesc şi lucrează alături de mine? Îmi împlinesc îndatoririle de soţ, de creştin, de cetăţean? Nu am dat mărturie falsă? Nu am descoperit greşelile altora? Nu am jurat strâmb? Nu am furat? Nu mi-am pus în primejdie sănătatea prin mâncare, băutură, fumat etc.? Nu am fost nedrept, bănuitor, ambiţios, zgârcit, răutăcios, dispreţuitor, răzbunător, imprudent?

- Mi-am respectat îndatoririle de credinţă? Am iertat şi ajutat chiar şi pe duşmani?

- Ce am neglijat? Ce am omis? Ce aş fi putut să fac mai bine? Am dat exemplu bun sau exemplu rău în familie şi în societate? Am fost cinstit, drept, bun, generos? Mi-am controlat gândurile, cuvintele, faptele? Am evitat ocaziile de păcat?

- Am cerut ajutor lui Dumnezeu? I-am fost recunoscător?

- Regret păcatele săvârşite?

 

B. Cercetarea cugetului în raport cu Poruncile lui Dumnezeu

Porunca întâia
M-am rugat dimineaţa şi seara? Nu m-am gândit de bunăvoie la altceva când mă rugam? Am crezut tot ce învaţă Sfânta Biserică? Nu m-am îndoit de vreun adevăr de credinţă? Nu am citit cărţi dăunătoare credinţei? De câte ori? Nu am crezut în farmece şi descântece? Nu am luat parte la şedinţe spiritiste? Nu am citit sau cerut să mi se citească în cafea sau cărţi de joc?

Porunca a doua
Nu am folosit fără rost numele lui Dumnezeu, al sfinţilor sau al lucrurilor sfinte? Nu am înjurat de Dumnezeu sau de lucruri sfinte? De câte ori? Nu am blestemat? De câte ori? Nu am jurat fără trebuinţă sau strâmb? Am împlinit făgăduinţele făcute lui Dumnezeu?

Porunca a treia
Nu am lipsit din vina mea de la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători de poruncă? De câte ori? Nu am lipsit din vina mea la o parte însemnată din Sfânta Liturghie? De câte ori? Nu am râs în biserică? Nu am vorbit fără trebuinţă? Nu am lucrat în duminici şi sărbători de poruncă, fără un motiv grav? De câte ori? Nu am poruncit altora să lucreze? De câte ori?

Porunca a patra
Am ascultat de părinţi şi învăţători? Nu am fost obraznic şi încăpăţânat faţă de ei? Nu i-am supărat sau mâniat? M-am ruşinat cumva de ei? I-am vorbit de rău? I-am batjocorât? I-am înjurat? I-am bătut? De câte ori? M-am rugat pentru părinţii şi pentru mai marii mei?
M-am îngrijit de copii? I-am ferit de prietenii rele? Am avut grijă să-şi îndeplinească obligaţiile religioase? Le-am dat pildă bună? Nu i-am îndemnat cumva la păcat? Le-am dat hrană, îmbrăcăminte? Nu am fost prea îngăduitor sau prea aspru cu ei?

Porunca a cincea
Nu am înjurat pe alţii? Nu i-am insultat? Nu am râs de ei? M-am certat cumva? M-am bătut? Am avut ură împotriva cuiva? Mai am încă? Am dorit răul cuiva? Am îndemnat pe alţii la păcat? De câte ori? Am avut gânduri şi dorinţe de răzbunare? M-am răzbunat pe alţii? Mi-am vătămat cumva sănătatea prin lăcomie în mâncare, băutură? Prin fumat, dans, sport fără măsură? Nu am dat exemplu rău altuia? Nu am provocat dezbinare între alţii? Nu am trăit în dezbinare în căsătorie? Nu am îndemnat, am conlucrat la avort sau l-am comis? De câte ori? Nu mi-am expus viaţa, sănătatea, fără vreun motiv serios? Nu m-am expus pericolului de a păcătui? Sunt hotărât să mă feresc pe viitor de asemenea ocazii?

Porunca a şasea şi a noua
Nu m-am gândit de bunăvoie la lucruri necuviincioase? Nu am dorit să văd sau să fac lucruri necurate? De câte ori? Nu am privit cu plăcere păcătoasă tablouri, imagini indecente, piese de teatru sau filme imorale? Nu am privit cu dorinţe păcătoase trupul meu sau al altora? Nu am ascultat cu plăcere glume, anecdote, cântece, povestiri murdare? Nu am spus eu însumi acestea? Nu am luat parte la petreceri uşuratice, imorale? Nu am citit reviste sau cărţi imorale? Nu le-am dat şi altora? Nu am achiziţionat cărţi, reviste, ilustraţii pornografice? Le mai am încă? M-am îmbrăcat decent? Nu am făcut, singur sau alţii, fapte necurate? De câte ori? Nu am întreţinut legături nepermise cu alte persoane? Nu i-am îndemnat sau învăţat pe alţii să facă fapte necurate? Am păstrat fidelitatea conjugală? Am fost corect în relaţiile conjugale? Nu am folosit mijloace nepermise pentru a nu avea copii? De câte ori?

Porunca a şaptea şi a zecea
Am furat cumva? Bani (câţi?), lucruri (cam în ce valoare?) de la săraci, din biserică, de la locul de muncă? Am păgubit cumva pe altul? În ce măsură? Am înşelat cumva pe altul? La joc, prin fraudă sau în alt mod? Am dat înapoi lucrul străin însuşit de mine? Mi-am îndreptat greşeala săvârşită faţă de alţii prin furt sau înşelăciune? Nu am fost risipitor? Nu am fost zgârcit şi nemilos faţă de săraci? Mi-am plătit datoriile? Nu am reţinut pe nedrept din leafa lucrătorilor? Nu i-am îndemnat şi ajutat pe alţii să fure? Nu am râvnit pe nedrept bunurile altuia? Nu mi-am neglijat îndatoririle stării mele? Îndatoririle profesionale?

Porunca a opta
Nu am minţit? Nu am păgubit pe cineva prin minciuni? În lucruri mari? De câte ori? Nu am pârât pe nedrept? Nu am vorbit de rău? Nu am păgubit pe alţii prin calomnie? În lucruri mari? De câte ori? Am îndreptat paguba? Am restabilit cinstea batjocorâtă prin bârfă sau calomnie? Nu am gândit rău despre alţii?

 

C. Cercetarea cugetului în raport cu Poruncile Bisericii

Postul
Nu am mâncat carne vinerea şi în zilele oprite? Din vina mea? De câte ori? Am ţinut postul? Nu i-am oprit pe alţii să postească? De câte ori?

Spovada şi împărtăşania
M-am spovedit şi m-am împărtăşit în timpul Sfintelor Paşti? Nu am împiedicat pe cineva să-şi împlinească această îndatorire?

Ajutorarea Bisericii
Am contribuit, după obiceiul locului şi după posibilităţile mele, la întreţinerea bisericii? Am dat obolul meu din dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de Sfânta sa Biserică?

 

D. Cercetarea cugetului în raport cu principalele feluri de păcate

A. Cele şapte păcate capitale (se numesc capitale, sau de căpetenie, pentru că ele sunt izvorul multor păcate)
1. Mândria
2. Zgârcenia
3. Necurăţia
4. Pizma
5. Lăcomia
6. Mânia
7. Lenea

B. Păcatele împotriva Sfântului Duh (se numesc „împotriva Sfântului Duh”, pentru că ele se împotrivesc într-un chip deosebit harului lui Dumnezeu, şi de aceea îngreunează întoarcerea spre bine)
1. A nesocoti bunătatea lui Dumnezeu, cu gândul că Dumnezeu nu ne va pedepsi
2. A deznădăjdui de mila lui Dumnezeu
3. A se împotrivi adevărului cunoscut
4. A invidia pe aproapele pentru harurile pe care le-a primit
5. A avea o inimă împietrită faţă de dojenile mântuitoare
6. A rămâne cu îndărătnicie în nepocăinţă

C. Păcate strigătoare la cer (se numesc „strigătoare la cer” fiindcă prin gravitatea lor deosebită cer răzbunare de la Dumnezeu)
1. Uciderea de bunăvoie, sau premeditată
2. Sodomia
3. Asuprirea săracilor, a văduvelor şi orfanilor
4. Oprirea nedreaptă a plăţii datorate altora

D. Păcatele străine (se numesc „străine” pentru că prin ele noi ne încărcăm sufletul cu păcatele pe care le fac alţii, ca şi cum le-am fi făcut noi înşine)
1. A sfătui pe altul la păcat
2. A porunci altuia să păcătuiască
3. A consimţi la păcatele altuia
4. A lăuda păcatele altuia
5. A ajuta pe altul la păcat
6. A apăra păcatele altuia

 

II. Act de căinţă şi propunere

Îmi pare rău din toată inima de toate păcatele mele, pentru că prin ele te-am supărat pe tine, Doamne, care eşti atât de bun şi vrednic de iubire. Îţi făgăduiesc că mă voi strădui din toate puterile să nu mai păcătuiesc şi să ocolesc ocaziile de păcat.

 

III. Mărturisirea păcatelor (ritul spovezii)

C. Lăudat să fie Isus Cristos!
P. În vecii vecilor. Amin.
C. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. Amin.
P. Dumnezeu care revarsă lumina în inimile noastre să te ajute să-ţi recunoşti cu sinceritate păcatele şi să ai încredere în mila sa.
C. Amin.
(Se citeşte Cuvântul lui Dumnezeu)
C. Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul şi sfinţiei voastre, părinte, păcatele mele. (spune vârsta şi condiţia socială)
M-am spovedit acum... (spune când te-ai spovedit ultima dată).
De atunci am făcut următoarele păcate... (mărturiseşte păcatele, apoi spune:)
Mă învinuiesc şi de păcatele de care nu-mi amintesc, cer iertare de la Dumnezeu, iar de la sfinţia voastră, părinte, pocăinţă şi dezlegare. (Ascultă sfaturile duhovnicului, răspunde la întrebările ce ţi le pune şi ţine minte pocăinţa dată. Spune actul de căinţă când preotul ţi-o cere. Apoi aşteaptă până primeşti dezlegarea.)

P. Dumnezeu, Părintele îndurărilor, care a împăcat lumea cu sine prin moartea şi Învierea Fiului său şi a trimis pe Duhul Sfânt spre iertarea păcatelor, prin puterea acordată Bisericii să-ţi dăruiască iertare şi pace. Iar eu te dezleg de păcatele tale în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
C. Amin.
P. Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun.
C. Veşnică este îndurarea lui!
P. Dumnezeu ţi-a iertat păcatele, mergi în pace!
C. Mulţumim lui Dumnezeu!


Rugăciune după spovadă

Domnul şi Dumnezeul meu, cât de bun ai fost cu mine: mi-ai iertat toate păcatele; mi-ai dat înapoi harul sfinţitor; m-ai făcut din nou copilul tău. Îţi mulţumesc din toată inima. Mă voi strădui de azi înainte să mă port mai bine, să nu te mai supăr prin nici un păcat.

Ajută-mă şi întăreşte-mă cu harul tău, fără de care nu pot face nici un bine. Fă să rămân statornic în bine până la sfârşit.

Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu şi a mea, roagă-te pentru mine, ca să nu mai supăr niciodată pe Fiul tău preaiubit, Mântuitorul meu Isus Cristos.

Amin.