Rugăciunea de început
C: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
T: Amin.
C: Doamne, te-am condamnat la moarte. Urmările patimilor tale sunt în inimile noastre. Ne simţim părtaşi la multele acte de laşitate cu care te-au înconjurat trădătorul, fugarii, cei care te-au condamnat. Vrem să ne regăsim în răbdarea lui Simon din Cirene purtându-ţi crucea, în mila femeilor care te însoţeau, în “compasiunea” mamei tale. Suntem, odată cu tine, doborâţi de oboseală, de slăbiciune, de agonia ta umană. Am vrea ca inimile noastre să fie capabile de a simţi milă şi de a veghea; spiritele noastre să aibă credinţă şi speranţă; iar vieţile noastre să nu fie o insultă faţă de moartea ta, ci dovada că moartea ta nu a fost zadarnică. Fă în aşa fel încât moartea ta să fie viaţa noastră care se apropie de schimbarea la faţă în marea ta glorie.
Moment de tăcere
C: Să ne rugăm:
Doamne, suntem chinuiţi de ritmul nebun al vieţii, de oboseala excesivă, de disperarea sufletelor şi a trupurilor. Isuse, care eşti într-o strânsă comuniune cu Tatăl, dăruieşte-ne misterul umilinţei care te face să trăieşti totul în Tatăl şi te aruncă în abisul nimicirii de sine pentru a ne aduce şi pe noi, fiii pierduţi, la comuniunea cu Tatăl.
Cântec
Cristos e osândit la moarte
Căci oamenii l-au acuzat;
Deşi Pilat ştia prea bine
Că Domnul e nevinovat.
STAŢIUNEA I: ISUS ESTE CONDAMNAT LA MOARTE
C: Te adorăm Cristoase şi te binecuvântăm.
T: Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Lc. 23,20-25
Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.
Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!” Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.” Dar ei strigau în gura mare, şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.
Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.
Meditaţie
Cristos, Domnul nostru, e în stare să sufere; şi a venit între noi să sufere până la nimicirea de sine prin moartea pe cruce. A venit în această lume chinuit şi umilit. A luat asupra sa suferinţele oamenilor acceptându-le în experienţa sa personală şi trăindu-le una câte una. Nici unul dintre noi, când suferă, nu poate spune că nu se regăseşte pe sine şi suferinţele sale, în durerea lui Isus Cristos. El a cunoscut toate tipurile de chinuri, morale şi fizice: i-a fost foame, sete, a fost obosit, ispitit, trădat, dezamăgit, calomniat, abandonat, ucis. De ce? „M-a iubit sacrificându-se pentru mine.”
Moment de tăcere
C: În tine, o Cristoase, e viaţa noastră veşnică şi bucuria din casa Tatălui. De aceea ne consolăm cu siguranţa că „suferinţele ce ne încearcă în momentul de faţă nu sunt comparabile cu valoarea nemăsurată a gloriei ce ne aşteaptă în ceruri”.
Cântec
O cruce mare i se pune
Pe umerii însângeraţi
Şi El o poartă cu răbdare
Spre-ai mântui pe ai săi fraţi.
STAŢIUNEA A II-A: ISUS ÎŞI IA CRUCEA
C: Te adorăm Cristoase şi te binecuvântăm.
T: Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
In 19,17-18
Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, şi L-au dus să-L răstignească. Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul, zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota.” Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul deoparte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.
Meditaţie
Blândeţea lui Cristos se distinge tot mai evident de violenţa pe care unii o manifestă în jurul său. Această blândeţe pare să facă din el un om copleşit, un înfrânt. Este atins de violenţa cea mai mare, moartea. Pe întreaga durată a patimii sale trăieşte contrastul dintre violenţa tulburătoare ce-l înconjoară şi atitudinea sa blândă. În nici un moment nu-şi pierde firea devenind nerăbdător, orgolios, revoltat. Este la mila tuturor. Dar cel puternic cu adevărat este el, este puterea iubirii care învinge: „slăbiciunea lui Dumnezeu este mult mai puternică decât forţa oamenilor”.
Moment de tăcere
C: Doamne, tu îmi însoţeşti mereu neliniştea şi umilinţa, pentru ca atunci când greşesc să găsesc calea căinţei, iar mărturisirea sărăciei mele să-mi obţină ajutorul milostivirii tale.
Cântec
Isus, întâia oară cade
Puterile l-au părăsit
Prea mare e povara crucii
Dar nu se lasă biruit.
STAŢIUNEA A III-A: ISUS CADE PRIMA OARĂ
C: Te adorăm Cristoase şi te binecuvântăm.
T: Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Lc. 3,1/4,9
Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.
El m-a dus, m-a mânat în întuneric, şi nu în lumină. Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mâna, toată ziua. Mi-a prăpădit carnea şi pielea, şi mi-a zdrobit oasele. Mi-a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi-a strâmbat cărările.
Meditaţie
Isus se prezintă lumii sărac. El este săracul Tatălui. Întreaga sa viaţă a fost o recunoaştere a împărăţiei lui Dumnezeu. Este fericit că stăpânul e Domnul, iar tatăl este Tatăl ceresc. În mijlocul oamenilor nu vrea să fie primul, ci ultimul. Condiţia lui de sărac nu constă în a avea mult sau puţin, ci în a fi puţin şi a fi mulţumit de acest puţin.
Moment de tăcere
C: O, Doamne adorat, tu mergi cu fragilitatea mea umană până pe Calvar şi te oferi pentru salvarea mea. Fă-mă să merg alături de tine, fără a mă ruşine de slăbiciunile mele, până pe Calvar.
Cântec
În drum spre Golgota-ntâlneşte
Pe preamâhnita Maica Sa
Durere mare îl cuprinde
Văzând cum suferă şi ea.
STAŢIUNEA A IV-A: ISUS ÎŞI ÎNTÂLNEŞTE MAMA
C: Te adorăm Cristoase şi te binecuvântăm.
T: Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Lc. 2,34-35
Simeon i-a binecuvântat, şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stârni împotrivire. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.”
Meditaţie
Marie, liniştea ta este la fel de mare ca maternitatea ta. Este acoperământul feciorelnic al misterului tău de mamă. În linişte, ai vegheat naşterea lui Dumnezeu. În linişte, i-ai vegheat moartea. Liniştea ta a urmărit Omul născut din tine; a urmărit învierea Omului ucis de noi. Şi tot în linişte, în cea mai întunecată noapte, ţi-ai deschis Inima spre noi, cei care l-am ucis, pentru ca întreaga istorie a omului, înainte şi după moartea lui Isus, să îşi aibă continuitatea în agonia ta de credincioasă şi de Mamă.
Moment de tăcere
C: Marie, dăruieşte-ne şi nouă spiritul tău spre a ne consola în confruntările cu fraţii şi surorile răstigniţi pe crucea durerii, a bolii şi a suferinţei de orice fel.
Cântec
În silă, Simon din Cirene
Îi duce crucea lui Isus
Dar când cunoaşte cine-i Domnul
Devine ucenic supus.
STAŢIUNEA A V-A: ISUS ESTE AJUTAT DE SIMON DIN CIRENE
C: Te adorăm Cristoase şi te binecuvântăm.
T: Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Mc. 15,21-22
Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf.
Şi au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tălmăcit, înseamnă: „Locul căpăţânii.”
Meditaţie
Isus nu înspăimântă nici un om, căci e sărac. Oamenii nu văd în Isus un concurent. E greu să întâlneşti un om care să nu fie concurentul vreunui alt om. Dar Isus poate. Nu intră în viaţa nimănui pentru a jefui, ci intră în viaţa tuturor pentru a dărui în mod generos. Cine îl întâlneşte îl primeşte în dar. Acesta este modul său de a fi sărac, iar această sărăcie îi permite să intre nu doar mod obişnuit în raport cu oamenii, ci şi în familiaritatea profundă a fiecăruia.
Moment de tăcere
C: Fă în aşa fel încât modul nostru de a-ţi mulţumi să se reverse asupra întregii lumi; tot universul să-ţi mulţumească: cerul şi pământul, trecutul şi viitorul, cele noi şi cele vechi, cei care au fost şi cei care vor fi.
Cântec
Şi Veronica o maramă
Cu milă-ntinde Domnului
Pe care drept recunoştinţă
Se-ntipăreşte chipul lui.
STAŢIUNEA A VI-A: VERONICA ŞTERGE FAŢA LUI ISUS
C: Te adorăm Cristoase şi te binecuvântăm.
T: Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Is. 50,6-7
Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.
Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.
Meditaţie
Sunt multe episoade în Evanghelie care subliniază această misterioasă capacitate de prietenie a lui Cristos. Este o prietenie care manifestă un respect necondiţionat faţă de om. Isus nu dispreţuieşte omul. Îi vrea binele, în spiritul unei iubiri fără margini: vrea binele celorlalţi. Şi face acest bine în toate modurile posibile. Iubeşte oamenii pentru că merită să fie iubiţi, îi iubeşte pentru că îi vede destinatarii unui mare dar, al iubirii Tatălui însuşi.
Moment de tăcere
C: Dă-mi, Doamne, foame şi sete de tine. Fă ca prezenţa ta atât de mult dorită să-mi umple existenţa căci vreau cu adevărat să te cunosc şi să te pot vedea venind.
Cântec
Din nou Cristos sub cruce cade
Căci e atât de copleşit
De-acea mulţime de păcate
Pe care noi le-am săvârşit.
STAŢIUNEA A VII-A: ISUS CADE PENTRU A DOUA OARĂ
C: Te adorăm Cristoase şi te binecuvântăm.
T: Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
1Pt. 2,23-24
Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.
Meditaţie
Logica, coerenţa, continuitatea vieţii lui Cristos se bazează pe un singur criteriu: săvârşirea voinţei Tatălui. Un eveniment care unifică evenimentele cele mai depărtate, care unifică comportamentele cele mai revoltătoare: al unei atotputernicii care face minuni şi al unei neputinţe care se abandonează nedreptăţii oamenilor. Şi totul se desfăşoară pentru a împlini voinţa Tatălui. Săvârşirea voinţei Tatălui este planul, proiectul vieţii lui Isus între noi.
Moment de tăcere
C: Fie ca iubirea ta să mă purifice şi să mă facă generos cu adevărat, pentru ca vorbind despre bunătate, comuniune şi unitate să pot fi un creştin care transmite ceea ce a învăţat de la tine.
Cântec
Femei, plângând îl înconjoară
Pe drumul greu, chinuitor
Isus le-ndeamnă să nu-l plângă
Pe El, ci pe copiii lor.
STAŢIUNEA A VIII-A: ISUS ÎNTÂLNEŞTE FEMEILE DIN IERUSALIM
C: Te adorăm Cristoase şi te binecuvântăm.
T: Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Lc. 23,27-28.31
În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, care se boceau, îşi băteau pieptul, şi se tânguiau după El. Isus S-a întors spre ele, şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.
Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”
Meditaţie
Isuse, toţi te caută: te caută pe tine care eşti gestul total şi definitiv prin care Dumnezeu a căutat mereu, neobosit, omul. Te caută şi nu îşi dau seama că tu îi cauţi pe ei dorind să îi îndrepţi spre tine. Şi astăzi, chiar şi cei care merg, obosiţi şi dezamăgiţi, sunt conduşi de o nostalgie inexplicabilă.
Moment de tăcere
C: Fă, Doamne, să fiu şi eu printre cei care te caută. Fă ca această căutare să fie răspunsul dat ţie, care-i cauţi pe toţi oamenii, fără a uita pe nimeni.
Cântec
Când pentru-a treia oară cade
Călăii îl împing şi-l bat
Şi noi ne-asemănăm cu dânşii
Atunci când facem un păcat.
STAŢIUNEA A IX-A: ISUS CADE PENTRU A TREIA OARĂ
C: Te adorăm Cristoase şi te binecuvântăm.
T: Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Is. 53, 7-8
Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
Meditaţie
Există un aspect al sărăciei lui Cristos de care trebuie să ţinem cont. Domnul nostru, în timpul vieţii sale pământeşti, tocmai datorită alegerii sărăciei în mod radical, nu a devenit o persoană importantă pentru societate. Sărăcia ne face anonimi. Sărăcia ne face necunoscuţi. Sărăcia ne face să devenim respinşi. Isus nu a devenit un om puternic. A avut puterea cuvintelor, puterea de a face minuni şi, mai presus de toate, a avut puterea iubirii, dar nu a intrat în jocul puterii umane.
Moment de tăcere
C: Prinde-mă, Doamne, şi salvează-mă. Am nevoie de puterea ta, căci doar în tine am speranţa că, încet, încet, voi deveni transparent.
Cântec
Isus e despuiat de haine
Iar rănile cumplit îl dor
Şi dezbrăcat ce greu îi vine
Să stea în văzul tuturor.
STAŢIUNEA A X-A: ISUS ESTE DEZBRĂCAT DE HAINE
C: Te adorăm Cristoase şi te binecuvântăm.
T: Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Ps. 22
Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii. Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele: toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pândesc şi mă privesc; îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea. Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!
Meditaţie
Isus este mereu în drum spre Tatăl; ştie încotro merge. Iese din această lume conducându-i, spre împărăţia Tatălui, pe toţi cei care-l întâlnesc şi acceptă să îl urmeze: aceasta este semnificaţia vieţii sale. Fără a se lega de lucrurile lumeşti îi îndeamnă pe toţi călătorii să fie asemenea lui: nu luaţi multe lucruri cu voi, călătoriţi fără bagaj, fără desagă, fără traistă, fără nimic. Singuri, liberi, întotdeauna gata să parcurgeţi un drum care nu este al acestei lumi.
Moment de tăcere
C: Doamne, am nevoie ca tu să intri în viaţa mea şi să-mi dăruieşti bogăţia pe care tu singur o ai, adevărul şi iubirea pe care le caut.
Cântec
Cristos e răstignit pe cruce
Şi curge sângele-i curat
El suferă ca să ne spele
De răutate şi păcat.
STAŢIUNEA A XI-A: ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE
C: Te adorăm Cristoase şi te binecuvântăm.
T: Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Lc. 23,33-34.38
Când au ajuns la locul, numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga. Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: „Acesta este Împăratul Iudeilor.”
Meditaţie
Isus, de-a lungul vieţii sale pe pământ, i-a apreciat pe fiecare în parte. Însă, cu toate acestea, el nu a fost tratat astfel. S-au purtat cu el în cele mai josnice moduri: l-au contestat, l-au contrazis, l-au refuzat, l-au ofensat, şi-au bătut joc de el, l-au trădat, l-au ucis… Înaintea acestei dezlănţuiri a umanităţii împotriva lui, nu a găsit pe nimeni care să merite să fie condamnat. Aparţinându-i lui Dumnezeu şi fiind într-o strânsă comuniune cu el, intrase în posesia unei umanităţi devenită sacrament al milei lui Dumnezeu. Chiar şi atunci când această umanitate era străpunsă şi sleită de puteri, sângele care curgea nu era cel al răzbunării, ci sângele care ne-a salvat. Isuse, ai milă de noi!
Moment de tăcere
C: Doamne, ia-mi tot ceea ce nu e de la Dumnezeu, nu prin tristeţea renunţării, ci prin fericirea sărăciei.
Cântec
Pe cruce Domnul moare-n chinuri
De însuşi Tatăl părăsit
Dar misiunea-ncredinţată
Prin jertfa crucii a-mplinit.
STAŢIUNEA A XII-A: ISUS MOARE PE CRUCE
C: Te adorăm Cristoase şi te binecuvântăm.
T: Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
In. 19,28-30
După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.” Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet, şi i l-au dus la gură.
Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul, şi Şi-a dat duhul.
Meditaţie
„Tată, în mâinile tale îmi încredinţez sufletul”. Cuvinte blânde, ca ale unui copil legănat cu tandreţe de Tatăl. Dar tu eşti, în schimb, răstignit! Viaţa pe care Tatăl ţi-a dat-o, pe care ai trăit-o pentru el, oferindu-i-o, se sfârşeşte căzând în braţele sale. Înfricoşătoarea aventură a patimii te-a făcut asemenea unui vierme strivit de păcatele lumii. Ce mai poţi face? Arată-ne fiecăruia dintre noi iubirea nesfârşită a Tatălui.
Moment de tăcere
C: Fă ca moartea ta să fie viaţa noastră, iar viaţa noastră să se apropie de schimbarea la faţă în marea ta glorie.
Cântec
Când trupu-i dat jos de pe cruce
Şi-n braţele Mariei pus
Cine-ar putea simţi mâhnirea
Cu care-l plânge pe Isus
STAŢIUNEA A XIII-A: ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE
C: Te adorăm Cristoase şi te binecuvântăm.
T: Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
In. 19, 30-34
De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce. Ostaşii au venit deci, şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El. Când au venit la Isus, şi au văzut că murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor; ci unul din ostaşi i-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.
Meditaţie
Umanitatea lui Isus este cea în care trebuie să ne oglindim, căci umanitatea sa e la fel cu a noastră, iar viaţa sa este semnul vieţii noastre, este revelarea vieţii noastre. Pentru a deveni ai lui Dumnezeu avem această oglindă, avem exemplul fiului său, avem în permanenţă lecţia vieţii.
Moment de tăcere
C: Doamne, dacă umilinţa îţi face loc în viaţa mea, iată-mă în comuniune cu tine. Mă las umplut de tine şi sunt fericit că tu mă cuprinzi.
Cântec
Isus e îngropat cu jale
Într-un mormânt nou şi curat
Să-i dăm şi noi ca locuinţă
Un suflet bun nevinovat.
STAŢIUNEA A XIV-A: ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT
C: Te adorăm Cristoase şi te binecuvântăm.
T: Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
In. 19,41-42
În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Din pricină că era ziua Pregătirii Iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.
Meditaţie
Moartea ta, Isuse Cristoase, îmi spune: aşa te-a iubit Dumnezeu! Moartea ta ne spune: toţi sunteţi fraţi. Privindu-te răstignit, simt o nevoie imensă de a-i avea aproape de mine pe toţi oamenii. Moartea ta ne adună, ne uneşte; iar sângele tău ne întăreşte în comuniune. Dacă există vreo suflare fără de iubire în mine, ia-o: o depun în inima ta. Dacă există în mine vreo aspiraţie care nu este bunătate, ia-o: o depun în inima ta.
Moment de tăcere
C: Dumnezeule unic, continuă să umbli pe străzile noastre şi apropie-ne cu simplitate şi răbdare de un călător care este trist, în căutarea cuiva.
Cântec
O, Doamne, noi am fost pricina
C-aşa de mult ai suferit
Dar Tu în marea-ţi îndurare
Ne iartă tot ce am greşit.
Rugăciunea finală
C: Să ne rugăm.
Faptul că toate sunt trecătoare nu este o noutate. Trecerea lucrurilor marchează pasul tău: tu te apropii! Credem în viitor, dar nu cel fabricat de oameni, ci în cel pregătit de Tatăl pentru a ne salva. Nu ştim ce ne va aduce ziua de mâine. Dar ştim un lucru sigur: că tu vei veni! Vii azi, vii mâine, vii mereu, până când ultimul om va deveni în totalitate, prin tine, Fiul lui Dumnezeu. De aceea ne umplem de seninătate şi speranţă: nu pentru că ne lipsesc solidaritatea cu neliniştea fraţilor noştri, ci pentru că ne faci prezenţe care încurajează, profeţi ai împărăţiei tale. Cât e de frumos să ne gândim că viaţa noastră este inspirată mai mult din viitor decât din trecut! Care este inspirată mai mult de tine, care vii în viaţa tuturor. Învaţă-ne să aşteptăm momentul ales de Dumnezeu, aşa cum a făcut Maria, în pace, fără a vrea să vedem, pentru că Tatăl nu îşi dezvăluie gândurile, pentru că drumurile tale nu sunt drumurile noastre, iar timpul tău nu este al nostru.
C: Domnul să fie cu voi.
T: Şi cu spiritul tău.
C: Cristos, salvatorul nostru să vă binecuvânteze şi să vă apere de orice rău.
T: Mulţumim lui Dumnezeu.
